Armonizarea Impozitelor Indirecte - Accizele

Armonizarea impozitelor indirecte – accizele

Accizele sunt impozite pe consum şi au o serie de elemente caracteristice care impun armonizarea fiscală, după cum urmează:

- accizele sunt incluse în preţurile de vânzare ale produselor şi serviciilor şi suportate în final de către consumatori. Obligaţia faţă de buget pentru impozitele respective ia naştere odată cu efectuarea tranzacţiilor comerciale cu produsele şi serviciile incluse în baza de impozitare. Accizele au un impact direct asupra circulaţiei libere a produselor şi seviciilor în piaţa unică.

- accizele sunt aplicate asupra produselor şi serviciilor în ţara în care acestea sunt consumate şi sunt vărsate venituri la bugetul ţării respective. În cazul produselor şi serviciilor importate sau exportate, formalităţile de trecere a frontierei sunt esenţiale pentru urmărirea şi încasarea impozitelor indirecte sau, după caz, pentru exceptarea de la impozitare. Atunci când controlul produselor şi serviciilor la frontiere este înlăturat pentru tot ceea ce înseamnă comerţ între statele membre, menţinerea obligaţiei de plată a impozitelor în ţara unde se consumă produsele şi seviciile purtătoare de impozite măreşte oportunităţile pentru fraudă fiscală.

- pe orizontală, baza de impozitare poate fi mai largă sau mai îngustă, în funcţie de gradul diferit de cuprindere al produselor şi serviciilor. Pe verticală, baza de impozitare poate include diferite stadii în mişcarea produselor de la producător la consumator, iar impozitele pot fi aplicate într-un singur stadiu sau în mai multe. Asemenea diferenţe în regimurile fiscale ale statelor membre pot genera o competiţie fiscală dăunătoare.

- impozitele sunt aplicate, de regulă, asupra valorii monetare a produselor şi seviciilor cumpărate. În cazul impozitelor aplicate pe unităţi fizice, este necesară protejarea împotriva efectului inflaţiei.

Accizele reprezintă un venit important al bugetelor statelor membre, respectiv la nivelul UE, 3,5% din PIB, adică cca 248 miliarde euro, în anul 1997 faţă de anul 1980, ponderea accizelor în PIB a fost de 3,2%. În România, accizele reprezentau numai 2,6% din PIB în anul 2000, cu aproape un punct procentual mai puţin ca în UE, datorită unor cote de accize mai mici şi a evaziunii fiscale mai ridicate.

Accizele au următoarele caracteristici:

a) sunt impozite pe consumul unui număr retrâns de produse şi se practică în toate statele membre. Fiind un impozit indirect, legat însă direct de tranzacţiile comerciale şi libera circulaţie a produselor în cadrul pieţei unice, este supus armonizării fiscale;

b)de regulă produsele alese pentru aplicarea accizelor au o serie de particularităţi: producţia şi vânzarea lor sunt supravegheate de către stat; elasticitatea cererii în raport cu venitul este supraunitară; consumul produselor determină externalităţi negative adică cresc cheltuielile de sănătate, pentru mediu etc., de aceea accizele sunt folosite şi ca un mijloc de descurajare a consumului produselor respective;

c)produsele care poartă majoritatea accizelor sunt produsele din tutun, băuturile alcoolice şi produsele petroliere. UE permite şi aplicarea altor impozite asupra acestor produse, cum ar fi impozitele ”verzi” pentru protejarea mediului; dacă nu constituie bariere pentru comerţul din piaţa unică. De la un stat membru la altul, se întâlnesc şi alte produse purtătoare de accize. Armonizarea vizează, în primul rând, produsele care poartă accize în toate statele membre, urmărindu-se o uniformizare a definirii produselor, unităţilor de măsură şi a excepţiilor;

d)accizele se calculează pe baza unor cote procentuale aplicate la preţ şi/sau a unor sume fixe pe unitatea de produs. Între statele membre, există diferenţieri însemnate în mărimea absolută şi relativă a accizelor aşezate pe acelaşi produs. Diferenţele mari între nivelul cotelor de accize de la un stat la altul se explică nu numai prin politicile de descurajare a consumului, dar şi prin faptul că, de exemplu tutunul şi vinul au o importanţă mare în agricultura unor state membre care practică accize mai mici. Aceste diferenţe mari distorsionează însă competiţia pe piaţa unică şi constituie un stimulent important pentru fraude fiscale (contrabanda cu ţigări şi băuturi alcoolice etc.). Armonizarea cotelor de acciză conduce la diminuarea acestor efecte negative. Pentru produsele care fac parte din aceeaşi grupă şi se află în competiţie unele cu altele, cum sunt mai ales produsele din tutun şi băuturile alcoolice, este necesar ca accizele să fie relativ egale pentru a nu afecta competiţia;

e)în UE, indiferent în ce stat membru se fabrică produsele purtătoare de accize sau dacă provin din import, plata accizelor se face în statul membru în care produsele se consumă. În acest scop, plata accizelor se consideră suspendată până în momentul în care produsele în cauză sunt declarate ca fiind puse pe piaţă pentru vânzare.