1948 - Anul Instaurarii Regimului Stalinist în România

1948: Anul instaurarii regimului stalinist în România

Constituirea Partidului Muncitoresc Român. Constitutia din aprilie 1948. Nationalizarile. Revolutia Culturala.

Întreaga evolutie istorica a României de dupa 6 martie 1945 s-a desfasurat sub semnul impunerii modelului sovietic de organizare a statului, a întregii societati. Ritmul de impunere a acestui model s-a accelerat dupa esuarea grevei regale din 21 august 1945 – 6 ianuarie 1946, când ofensiva împotriva partidelor istorice s-a generalizat, în timp ce suveranul asista, tot mai neputincios la adoptarea unor masuri cu care nu era de acord. Dupa dizolvarea partidului National – Taranesc, în iulie 1947, institutia monarhica ramasese un simplu decor, care a fost înlaturat la 30 decembrie 1947. din motive politice, actul abdicarii regelui a fost considerat „o piatra de hotar” în istoria României, desi el nu era decât o noua etapa pe calea sovietizarii depline a tarii, începuta în 1948 .

Înca din octombrie 1947, când regele Mihai era pe tron, a început actiunea de contopire a Partidului Comunist cu Partidul Social – Democrat în vederea fauririi Partidului Unic Muncitoresc, s-a stabilit planul organizatoric pentru operatiunile unificarii (au fost elaborate Platforma si Statutul).

La 4 ianuarie s-a constituit Comisia centrala pentru organizarea Congresului de unificare si s-au aprobat instructiunile pentru alegerea organelor de conducere locala si a delegatiilor la Congres. S-a trecut la contopirea organizatiilor comuniste si social – democrate ; în perioada 12 – 20 ianuarie au avut loc alegeri pentru organele de conducere pe întreprinderi, institutii si circumscriptii, precum si a delegatilor pentru conferintele de plasa si judetene; în intervalul 20 – 25 ianuarie s-au desfasurat conferintele judetene, la care au fost alese comitetele judetene de partid si delegatii la Congresul general. Operatiunea alegerilor a însemnat, în fapt, completarea organelor Partidului Comunist cu reprezentanti ai Partidului Social - Democrat. Din totalul de 8243 cadre de conducere (la nivel de judet, plasa si sector) numai 1501 proveneau din P.S.D., iar din cei 760 delegati, doar 194 proveneau din rândurile social – democratilor. Congresul s-a desfasurat în zilele de 21 – 23 februarie 1948 în sala Ateneului Român, unde Gh. Gheorghiu – Dej a prezentat un raport în care se aprecia ca „învatatura lui Lenin si Stalin este acel far stralucitor care va lumina drumul P.M.R. , drum ce va duce spre România socialista”.

Congresul a ales Comitetul Central care, în prima sedinta, din 24 februarie, a ales Biroul Politic si Secretariatul C.C (format din Gh. Gheorghiu – Dej – secretar general; Ana Pauker, Teohari Georgescu, Lothar Radaceanu – secretari). Unificarea a însemnat preponderenta absoluta a comunistilor în toate organele de conducere:

În perioada imediat urmatoare a Congresului, s-a trecut la aplicarea hotarârilor acestuia, întreaga conducere politica aflându-se, practic, în mâinile Partidului Muncitoresc Român, care si-a impus modelul propriu de organizare a societatii. Acest model era cel stalinist, sovietic, impus în toate tarile de „democratie populara”.

Dupa abolirea monarhiei de impunea adoptarea unei noi Constitutii, care sa consacre forma de stat republicana; în acelasi timp se aveau în vedere ample transformari economice si politice, în conformitate cu Rezolutia Congresului Partidului Muncitoresc Român. La 23 ianuarie, Adunarea Deputatilor a adoptat o noua lege electorala, prin care vârsta alegatorilor cobora de la 21 la 20 de ani. Apoi, la 25 februarie 1948, Adunarea Deputatilor, aleasa la 19 noiembrie 1946, s-a autodizolvat, în vederea organizarii de noi alegeri, pentru Marea Adunare Nationala, cu caracter de constituanta.

Peste doua zile, la 27 februarie 1948 s-a constituit Frontul Democratiei Populare, menit sa asigure unitatea de actiune a fortelor democratiei populare din România. Frontul Democratiei Populare era condus de un Consiliu National compus din urmatorii delegati: Partidul Muncitoresc Român: Vasile Luca, Lothar Radaceanu, Iosif Chisinevschi; Frontul Plugarilor: dr. Petru Groza, Anton Alexandrescu, Ion Ontaru; Partidul National – Popular: P. Constantinescu-Iasi, Mihail Dragomirescu , Alexandru Steflea; Uniunea Populara Maghiara: Kácko Alexandru, Ludovic Tákács, Cziko Ferdinand.