Munții Rarău-Giumalău

I. Incadrare geografică

Munţii Rarău - Giumalău fac parte din munţii Bucovinei, fiind situaţi în nordul Carpaţilor Orientali, în bazinele hidrografice superioare ale Moldovei şi Bistriţei.

Sunt delimitați astfel :

La nord (N) - Depresiunea Câmpulung Moldovenesc şi Obcinile Bucovinei(Obcina Mestecănişului şi Obcina Feredeului)

La est(E) şi sud-est(SE) - Munţii Stânişoarei

La sud (S) - Munţii Bistriţei

La sud-vest (SV) - Depresiunea Dornelor

La vest (V) - Obcina Suhardului

II. Geologia și reliefului M-ților Rarău – Giumalău

Structura geologică a Rarăului este reprezentată printr-o imensă cuvetă alcătuită, la bază, din şisturi cristaline, în care s-au depus, de-a lungul istoriei geologice, straturi groase de roci sedimentare, mai ales gresii, conglomerate şi calcare.

Structura geologică a Giumalăului este alcătuită în întregime din şisturi cristaline, iar cele mai mari înălţimi se suprapun unei benzi de rocă dură - aşa numitul dyck porfiroid. Structura calcaroasă a Rarăului face ca acesta să prezinte un relief fărâmiţat, accidentat, de mare valoare peisagistică fiind pus în valoare de marile turnuri - stâncile Pietrele Doamnei. De asemeni o impresie deosebită o creează Masivul Giumalău, datorită altitudinilor şi suprafeţei mari pe care o ocupă în teritoriu.

Culmea principală a Masivului Giumalău este alcătuită dintr-o serie de munţi ale căror vârfuri trec în mod obişnuit de 1600 m, înşirându-se unul după altul în general pe direcţia NV-SE: muntele Alun cu vârful Alun (1665 m) şi Chilia Mare (l 641 m), muntele Stegile cu vârful Stegile (1750 m), muntele Giumalău cu vârful Giumalău (1857m).

Relieful Rarăului este reprezentat de platoul propriu-zis, care impresionează prin prezenţa unei serii de vârfuri ca: vârful Rarău (l651 m), Pietrele Doamnei(1634m), Piatra Zimbrului (1627 m), Piatra Şoimului (1470 m) şi Colţii Tihăraiei (1450 m) spre vest, Popii (sau Popchii) Rarăului (1628 m) aproximativ în partea centrală, vârful Todirescu (1487 m) şi Arşiţa Rea (1324 m), spre vest şi sud-est.

Spre nord-vest de platoul Rarăului se desfăşoară o culme impunătoare, care este alcătuită dintr-o serie de munţi ce încep de la Gura Plaiului (1308 m) ale căror înălţimi cresc de la 1250 m în nord la 1577 m în sud şi care poartă denumirea de Munceii Rarăului.

Mai pot fo obervate în peisaj o serie de vârfuri, începând cu Bâtca Hohnenilor (1161 m), vârfurile Adam (1041 m) şi Eva (980 m) - acestea din urmă dominând mica depresiune de la Pojorâta. Asemănător Giumalăului şi din masivul Rarău, se desprind văi dispuse radial şi care îşi au obârşia în aria podului înalt, văi adâncite cu 500-600 m, separate prin numeroase înălţimi. Aceste înălţimi sunt denumite când obcini, când bâtci, când picioare de munte, când dealuri.

Abundenţa calcarelor a determinat şi apariţia a numeroase forme carstice — lapiezuri, doline, avene şi chiar grote. Dintre acestea se impune Peştera cu Lilieci, de pe podul Rarăului, situată la aproximativ 1 km spre nord de Pietrele Doamnei. Accesul se face de la hotelul Alpin, pe drumul care duce spre vîrful Rarău, pe lîngă cabana forestierilor. Intrarea în peşteră se află pe un mic podiş calcaros, care prezintă abrupturi pe trei din cele patru laturi.

III. Clima

Clima este continentală cu nuanțe de excesivitate dar cu diferențieri date de altitudine, astfel în depresiuni și culoare prezentând forme mai moderate.

Se resimt influențe ale maselor de aer rece de origine baltică, precum si a celor vestice, atlantice;

Iernile sunt lungi, cu zăpezi abundente, iar verile sunt scurte, umede și răcoroase;

Temperaturile medii anuale variază de la 2° C la staţia meteorologică Rarău, la 5° C la Vatra Dornei şi 6,8° C la Câmpulung Moldovenesc .

Luna cea mai friguroasă este ianuarie, cu temperaturi medii de -7,7° C la Rarău, -6° C la Vatra Dornei şi -3,5° C la Câmpulung Moldovenesc. Lunile cele mai călduroase sunt iulie -august, cu temperaturile medii de 11,8° C la Rarău, 15° C la Vatra Dornei, 16,4° C la Câmpulung Moldovenesc.

Precipitaţiile au un regim influenţat în mare măsură de circulaţia vestică, de origine atlantică. Valoarea precipitaţiilor medii anuale oscilează între 672 mm la Vatra Dornei, 686 mm la Câmpulung Moldovenesc, 926 mm pe Rarău şi peste 1000 mm pe Giumalău. Din acest punct de vedere cele mai favorabile luni pentru practicarea turismului sunt iulie, august, septembrie, parţial octombrie, cu puţine precipitaţii (47,6 mm), când însă temperaturile scad simţitor.

- Nebulozitatea medie anuală este de 6,5-7,0 zecimi din bolta cereasca lâ peste 1200m și 5,5-6,0 in valea Moldovei.

- Ca circulatie a maselor de aer, cea mai mare frecvență o au vânturile din sectorul vestic respectiv nord-vestice urmate apoi de cele din est, viteza medie anuală fiind de 8-10 m/s;

- Calmul atmosferic poate atinge chiar 40% în zonele de adăpost.

IV. Hidrografie

Regiunea Munţilor Rarău - Giumalău este foarte bogată din punct de vedere hidrografic, apele care îşi au obârşiile în cele două masive aparţinând la două bazine hidrografice: Bistriţa şi Moldova, ambele vărsându-se în râul Siret.

Bistriţa adună apele de pe laturile de vest şi sud, iar Moldova pe cele din nordul şi estul celor două masive

Bistriţa - cu izvoarele în Munţii Rodnei (lungimea totală 288 km) limitează cele două masive pe laturile de vest - de la nord de Iacobeni la Vatra Dornei până la confluenţa cu pârâul Chiril pe o distanţă de 33 km. Adâncimea văii, în unele sectoare depășește 1000 m, iar lăţimea variază de la câteva sute de metri la 1 -3 km (în Cheia Zugrenilor valea având o lărgime de 150-200 m, iar între localităţile Chiril şi Crucea peste 2 km).

Bistrița are următorii afluenți: Pârâul Fierului, Pârâul Argestru, Pârâul Chilia, Pârâul Boliceni, Pârâul Fierului precum și Gheorghiţeni, Rusca, Stânişoara, Călineşti, Colbu, Arama, Chiril.

Moldova, reprezintă cea de-a doua mare arteră hidrografică din regiunea Munţilor Giumalău şi Rarău, care curge pe flancul nordic al acestora, între defileele de la Pojorâta şi Prisaca Dornei. Suprafaţa totală a bazinului hidrografic este de 4316 kmp, iar lungimea totală este de 237 km, din care cca. 25 km îi reprezintă cursul dintre Pojorâta şi defileul de la Strâmtura Roşie (in amonte de Prisaca Dornei). Moldova izvorăşte din Obcina Mestecănişului, de pe versantul de sud al culmii Alunişul (1294 m)