Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu

Experiența cinematografică- „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu”

„Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” este un film care are caracter biografic și narează principalele aspecte ale vieții dictatorului din perioada comunistă a României. Regizorul Andrei Ujică a folosit în realizarea filmului imagini de arhivă deținute de Televiziunea Română și de Arhiva Națională de Film, prezentând astfel publicului său, în premieră, adevărata față a cuplului dictator. Filmul are la bază imagini video care însumează peste 100 de ore înregistrate de-a lungul anilor în care Nicolae Ceaușescu a condus România, imagini din vizitele oficiale dar și din activitățile întreprinse de acesta în timpul său liber.

Filmul constă într-o succesiune de evenimente la care participă președintele, printre cele mai importante numărându-se: înmormântarea fostului lider comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, parada organizată cu ocazia zilei de 1 Mai muncitoresc, schimbarea numelui partidului în Partidul Comunist Român, vizitele dictatorului pe câmpul de muncă, vizita președintelui Franței în România, vacanța președintelui și a soției sale la mare, vizita în Anglia, cea în SUA și cea în Coreea de Nord, petrecerea de ziua lui Nicolae Ceaușescu, moartea mamei sale, lucrările la proiectul Casei Poporului, dar și mărturiile din ultima sa zi de viață.

Nașterea cinematografului a făcut posibilă șansa individului de a experimenta lucruri pe care nu le-a trăit de fapt. „În cinematografie vedem impactul poveștii și al imaginii asupra realității, iar cineastul este cel care construiește modele de realitate artificială.” (Teodorescu, 2007, p. 325). Astfel, „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” încearcă să determine identificarea spectatorilor cu perioada comunistă care a avut un impact major asupra României.

Experiența cinematografică are un rol substanțial în formarea, transformarea și transmiterea de cunoștințe despre lume. Când subiectul filmului are ca temă trecutul istoric, apare nevoia individului de a lua contact cu lumea de atunci. Imaginile devin parte din trăirile acestuia și îl ajută să înțeleagă anumite chestiuni din acea vreme.

Realitatea mediată

Fiind construit în totalitate din scene înregistrate în arhivă, filmul prezintă o realitate subiectivă care are ca unică sursă punctul de vedere al lui Nicolae Ceaușescu. Astfel, scenele de pe câmpul de muncă, de la festivitatea organizată de 1 Mai, din ieșirile publice ale cuplului conducător sunt filmate în așa fel încât să înfățișeze perspectiva pozitivă a dictaturii din acea perioadă. Există o discrepanță între lucrurile prezentate în film și cele povestite de martorii din perioada dictaturii comuniste. Astfel, povestirile celor care au trăit în regimul totalitar arată că, deși oamenii păreau fericiți, nu aveau o stare spirituală bună. Într-adevăr, evenimentele publice și ieșirile dictatorului erau presărate cu momente vesele și cu zâmbete, dar în spatele aparentei fericirii se afla teama.

Chiar dacă nu este filmat folosind tehnica „point-of-view-shot”, prin care spectatorul poate să vadă întâmplările prin perspectiva personajului, filmul lasă o senzație asemanătoare. Spectatorul se implică mental și emoțional în poveste și se găsește în situația de a-și creea o părere despre experiențele trecute.

Printre cele mai marcante scene la care spectatorii asistă se numără cea în care conducătorul comunist vizitează un magazin alimentar cu rafturile pline de produse. Cei care au trăit în acea perioadă relatează experiențe cu totul opuse: lipsa alimentelor, raționalizarea acestora, cozile interminabile de la magazine și imposibilitatea de a cumpără mai multe alimente chiar dacă dispuneau de un buget ofertant. Astfel, scena denotă o latură ascunsă a sistemului totalitar din România, și anume privarea de o varietate de produse alimentare, în scopul de a valoriza falsele obiceiuri pe care conducătorul le promova.

Un efect pe care filmul „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” îl are în prezent, este crearea unei perspective cu privire la parcursul doctrinei comuniste în România. Spectatorul, cel care nu a experimentat ,propriu-zis, anii de conducere totalitară, ci doar a vizionat filmul, își creează propria viziune și propriile păreri despre perioada comunistă a României. În plus, acesta, are acces și la experiențele celor care au conștiința evenimentelor petrecute în acea perioadă, el reușind să își contureze o imagine obiectivă a ceea ce a reprezentat dictatura totalitară în țara noastră.

Filmul debutează și se încheie cu aceeași scenă, și anume prezentarea câtorva momente de la procesul soților Ceaușescu. Pentru a surprinde într-un mod cât mai eficient reacțiile celor doi, cameramanul a utilizat tehnica prim planului. În această situație, tehnica vizuală folosită devine și una de comunicare deoarece spectatorul remarcă cu ușurință reacțiile și mimica celor doi. Astfel, această scenă este esențială pentru că generează reacții și sentimente precum tristețea și compătimirea, pentru că individul se asociază cu cele două personaje. În plus, tot prin această scenă se poate observa capacitatea de a empatiza a spectatorului. Fie că vorbim despre persoane care au experimentat personal perioada comunistă, fie ca vorbim despre persoane care au luat contact cu aceasta strict prin intermediul filmului, natura umană îl face pe spectator să se implice emoțional.