Recrutarea și selecția personalului

Evoluţia practicii si gândirii manageriale a determinat deplasarea atenţiei de la factorul material către resursa umana.. Astfel s-a ajuns la concluzia ca individul este o organizaţie, mai mult decât o simpla componenta a factorilor productivi, iar gestiunea resursei umane depaseste principiile rigide ale gestionarii activelor firmei, ţinând cont de o seama de caracteristici ce scapă calculului economic.

Scopul activităţilor de recrutare si selecţie este de obţine necesarul numeric si calitativ de angajaţi pentru satisfacerea nevoilor de forţa de munca ale organizaţiei, concomitent cu minimalizarea costurilor aferente.

Asigurarea acestui necesar de personal este un proces deosebit de important care trebuie sa tina cont nu numai de faptul ca resursa umana este o resursa cheie a organizaţiei, ci si de efectele unor posibile greşeli iniţiale făcute in recrutarea personalului. Acest lucru poate afecta atât climatul de munca al firmei cat si nivelul de eficienta, date fiind costurile ridicate si consumul mare de timp necesar pentru realizarea recrutării si selecţiei(publicitate, testare, etc.).

In ceea ce priveşte responsabilitatea de recrutare si selecţie, aceasta este impartita intre managerul resurselor umane si compartimentul personal. In privinţa conţinutului de recrutare si selecţie, acestea cuprind acţiuni complementare.

Activitatea de recrutare este foarte apropiata de cea a selecţiei, trăgând concluzia ca nu putem angaja potenţial uman valoros daca acesta nu a fost ales in urma unei recrutări reuşite.

Prin recrutare se înţelege atragerea si descoperirea unui personal calificat pentru ocuparea posturilor vacante.

In mod tradiţional se acorda o importanta deosebita mai mult selecţiei decât recrutării. Recrutarea trebuie sa aibă prioritate, mai ales daca se înregistrează o lista de oferte de forţa de munca având o anumita calificare sau atunci când schimbările demografice transforma piaţa forţei de munca intr-o piaţa a vânzătorilor. Pentru ca o organizaţie sa aibă posibilitatea de a alege persoanele cele mai potrivite pentru ocuparea unui post si pentru a participa la procesul de selecţie, trebuie sa aibă in vedere sursele din care urmează sa facă recrutarea.

Formarea, recrutarea, promovarea si perfecţionarea personalului din administraţia publica au o absoluta importanta in asigurarea unei calitati corespunzătoare a tuturor celor care sunt salariaţi ai autoritatii administraţiei publice. Este de subliniat faptul ca eficienta administraţiei depinde in egala măsura de modul cum acest personal este gestionat si in consecinţa de managementul resurselor umane din administraţia publica.

Funcţionarul public este persoana numita intr-o funcţie publica.

Activitatea de recrutare conţine un program alcătuit din patru etape :

- analiza cerinţelor postului vacant;

- întocmirea specificaţiilor aferente activitatii in postul liber;

- cercetarea tuturor posibilităţilor privind locurile unde pot fi găsiţi posibili candidaţi;

- atragerea candidaţilor pentru posturile care urmează a fi ocupate.

Recrutarea funcţionarilor publici nu poate ramane o simpla operaţie administrativa de atragere pur si simplu a unor resurse de munca disponibile ci necesita derularea unor activitati ce vizează o selecţie corespunzătoare a persoanelor interesate de ocuparea posturilor respective in strânsa corelare cu starea actuala a administraţiei publice si obiectivele ei de perspectiva.

In funcţie de legătura candidaţilor cu organizaţia care intenţionează sa facă angajări, recrutarea poate fi :

- recrutare din interiorul organizaţiei - reprezintă o forma avantajoasa de recrutare daca se cunosc calităţile si potenţialul actualilor angajaţi. Recrutarea interna se realizează prin deplasarea resurselor umane in interiorul structurii organizatorice.

- recrutare din exteriorul organizaţiei - apelarea la surse externe de recrutare are loc atunci când o organizaţie se confrunta cu plecări de angajaţi care nu pot fi înlocuiţi din interior sau când are nevoie de angajaţi cu o pregătire speciala.

Metode de recrutare sunt: anunţuri in ziare, târguri de job-uri sau catari pe cont propriu. Un mijloc modern ce cunoaşte o dezvoltare destul de rapida si in tara noastră îl constituie internetul. Tot mai mulţi angajatori isi prezintă oferta de locuri de munca, iar tot mai multe persoane accesează site-urile pentru a fi recrutaţi on-line.