Dolarul american - istorie, evoluție, tendințe actuale

Introducere

Banii sunt cunoscuti inca din antichitate si au aparut ca rezultat al dezvoltarii fortelor productive si relatiilor de marfa.Economia naturala se caracterizeaza printr-un nivel scazut de dezvoltare a fortelor de producere si de aceea tot ce se producea ,de obicei si se consuma.

Banii sunt o denumire generic pentru toate felurile de monede si de semen de valoare .Din multitudinea definitiilor date banilor ,se desprind doua idei dominante:

1. Una-care considera banii o marfa cu insusiri speciale,desprinsa din lumea diversa a marfurilor si avind o existenta obiectiva.

2. Si alta -dupa care banii sunt o expresie a vointei oamenilor ,un semn sau o creanta asupra emitentului sau a economiei ,deci un instrument cu insusiri subiective.

Capitolul 1

Istoria dolarului american

Dolarul american pe parcursul a mai mult de 200 de ani a devenit cea mai tranzactionata si cea mai dominanta valuta din lume. La moment sunt prezente in circulatie bancnotele de 1$, 2$, 5$, 10$, 20$, 50$ si cele de 100$. Bancnotele mai mari de 100$ nu au mai fost printate din 1946 si au fost scoase din circulatie in anul 1969. Bancnotele mai mari de 100$ au avut valoarea de 500$; 1,000$; 5,000$; 10,000$ si de 100,000$.

Prima aparitie a dolarului american dateaza inca din 8 august 1786 unde acesta a fost autorizat de catre Congresul Continental al SUA. Numele de "dolar" i-a revenit monedei cu referinta de la dolarul spaniol care atunci era folosit ca moneda oficiala pentru coloniile Regatului Spaniei.

Simbolul dolarului care a devenit cunoscut in toata lumea s-a format in rezultat la evolutia scrierilor abrevierilor pentru cuvantul "peso". Initial abrevierea se scria in felul urmator "ps", insa eventual aceste doua litere s-au transformat in semnul care a ramas si pana in ziua de azi "$".

Istoria dolarului american a fost destul de complexa, de aceea istoricii nu pot raspunde pana in ziua de azi la unele intrebari legate de crearea dolarului american. Pana in ziua de azi sunt prezente sute de teorii conspirative fata de dolarul american, insa nici una dintre ele nu a fost acceptata pe plan international.

Multi istorici considera ca inca de la fondarea dolarului american moneda a fost standardizata la rata fixa in paritate cu argintul, insa nu exista o evidenta concreta despre o astfel de lege. Se presupune ca in acel moment dolarul american din 1792 pana in anul 1873 a avut o relatie dintre argint fata de aur la o rata de 15:1 dupa decizia lui Alexander Hamilton care era secretarul trezoreriei pe atunci. In anul 1834 paritatea a fost schimbata la rata de 16:1 datorita faptului ca valoarea aurului a crescut in raport cu argintul. Aceasta schimbare a diminuat valoarea reala al dolarului cu 6% fata de valoarea de pana la schimbarea proportiilor.

In anul 1900 bimetalismul a fost refuzat printr-un act al presedintelui american si de atunci dolarul american era convertibil doar la 1.5g de aur. In perioada primului razboi mondial standardul la aur a fost suspendat de 2 ori din motive economice, prima a fost faptul ca multe corporatii din Europa la care corporatiile american aveau datorii cereau platile in aur, iar al doilea motiv a fost pentru a echilibra valoarea dolarului conform schimbului valutare care atunci era fix cu alte valute. Mai tarziu presedintele Wilson a interzis exportul aurului de pe teritoriul SUA si a suspendat standardul de aur la schimb valutar.

In perioada unei din cele mai mari crize din istoria omenirii, Marea Depresiune, dolarul american a avut foarte mult de suferit ca si toate valutele din lume. Pe atunci doar doua valute erau considerate internationale, lira sterlina si dolarul american. Banca Angliei care este si in ziua de azi banca centrala a Marii Britanii a abandonat in anul 1931 standardul la aur datorita speculatorilor si al cererilor mari de a schimba bancnotele in aur. Pe atunci oricine care avea o bancnota de lira sterlina putea sa viziteze Banca Angliei si sa schimbe bancnota in aur pur. Ca raspuns la cererea mare de a schimba bancnotele in aur din Europa, Rezerva Federala a marit dobanzile pentru a proteja standardul la aur insa aceasta doar a agravat situatia economica. Aceasta decizie a inrautatit increderea populatiei in dolarul american, care deja preferau monedele de aur fata de bancnote.

Conform conferintei de la Bretton Woods din anul 1944, unde au participat 730 de delegati din 44 de tari, a fost luata decizia ca dolarul american sa fie recunoscut ca unica moneda internationala si ca toate monedele din lume sa fie legate de dolarul american care la randul sau era legat la aur. Deci prin acest sistem se subintelegea ca toate monedele din lume erau legate indirect cu aurul. Din acea perioada majoritatea statelor din lume vindeau SUA aurul in schimb la dolari americani.