Drept administrativ

Cursul 1

Def.: Dreptul administrativ este o ramură a dreptului public care cuprind juridice ce reglementează raporturile sociale referitoare la organizarea și activitatea administrației publice precum și raporturile administrației publice cu particularii atunci când aceste raporturi servesc/privesc prerogativele subiectelor de drept public. Sub incidența normelor de drept administrativ intră 2 categorii de raporturi sociale: cele care privesc aplicarea legii și prestarea de servicii publice în limitele legii și respectiv cele care privesc soluționarea litigiilor dintre autoritățile administrației publice și cei vătămați în dreptul și interesele lor legitime.

Obiectul dreptului administrativ cuprinde studiul elementelor:

• Organizarea administrației publice

• Activitatea administrativă

• Răspunderea administrativă

• Contenciosul administrativ

Diferența între dreptul administrativ și știința administrației

Sunt 2 discipline științifice autonome, dar inter-dependente deoarece ambele au ca obiect de cercetare administrația publică.

Știința dreptul administrativ are în vedere analiza normelor juridice aplicabile în activitatea administrației publice.

Știința administrației cercetează aspectele tehnice, economice și sociologice ale activității administrației publice. Intră în sfera de cercetare a științei administrației următoarele probleme:

• Principiile concrete ale administrației

• Analiza și combaterea unor fenomene negative care afectează activitatea administrația, precum:

- Birocrația

- Corupția

- Formalismul excesiv

Noțiuni fundamentale în materia dreptului administrativ:

1. Administrația publică

Este un concept integrator care acoperă activitatea administrației de stat și activitatea administrației publice locale. Având în vedere funcțiile specifice pe care le îndeplinește, administrația publică poate fi:

a. Activă – când execută legea sau ia o măsură de utilitate publică

b. Consultativă – când dă avize organelor administrative în care funcționează

c. Deliberativă – când un organ colegial ia decizii care obligă administrația activă

d. Jurisdicțională – când soluționează litigii generate de administrație după o procedură cvasi-judecătorească.

Se pot identifica două sensuri ale noțiunii de administrație publică:

A. Sens material

B. Sens organic

A. În administrația publică, sensul material reprezintă totalitatea acțiunilor în baza cărora se realizează activitatea de organizare a legii, urmărindu-se satisfacerea interesului public prin asigurarea bunei funcționări a serviciilor publice și prin executarea unor prestații către particulari.

Conceptul de executare a legii este unul complex care cuprinde atât pregătirea executării și executarea propriu-zisă, cât și emiterea de acte normative cu o forță juridică inferioară (hotărârile) sau similară legii (ordonanțele simple sau ordonanțele de urgență).

Administrația publică se realizează în regim de putere public prin intermediul prerogativelor acordate de Constituție și legii care fac să prevaleze interesul public general atunci când este un conflict cu interesul particular.

B. În administrația publică, sensul organic desemnează ansamblul de autorități publice care, în regim de putere publică aduc la îndeplinire legile sau prestează servicii publice. Sfera autorităților care înfăptuiesc administrația publică cuprinde următoarele:

• Autoritățile de natură statală/centrală:

- Șefii executivului: președintele + prim-ministrul

- Ministerele și alte organe de specialitate subordonate Guvernului

- Organele centrale de specialitate care nu sunt subordonate Guvernului (autoritățile administrativ centrale autonome): Curtea de Conturi, Banca Națională a României, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, etc.

- Instituțiile bugetare

- Regiile autonome

- Societățile comerciale subordonate ministerelor și autorităților centrale autonome

- Reprezentantul puterii statale în teritoriu: prefectul

- Serviciile publice deconcentrate conduse de prefect

• Autoritățile autonome locale

“a adopta” – autoritățile deliberative: consiliul local, consiliul județean, consiliul general al Municipiului București, consiliile locale ale sectoarelor din București

“a emite” – autoritățile executive: primarii comunelor/orașelor/municipiilor/sectoarelor/Municipiului București și președintele consiliilor județene

- Organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean: instituții publice și servicii publice de interes local sau județean; societăți comerciale și regii autonome de interes local sau județean; asociațiile de dezvoltare inter-comunitare; asociații, fundații și federații recunoscute ca fiind de utilitate publică; operatori de servicii comunitare, de utilitate publică, locală sau județeană

Autoritatea adminstrației publice și instituția publică

Autoritățile administrației publice sunt acele autorități publice care rezolva in mod concret problemele ce apar în viață sociala la nivel național si local si adopta masurile operative pentru satisfacerea unor nevoi sociale.

Constitutia prevede in titlul al III-lea Capitolul al V-lea Administrația public. Sfera autoritatilor administratiei publice nu se limiteaza doar la organele prevazute in acest capitol ci cuprinde și alte autorități care se regăsesc în capitolele titlului al III-lea. Prin urmare, in actuala arhitectura constitutionala, categoria autoritatilor administratiei publice intră în sfera mai largă a autorităților publice, alături de autoritatea legiuitoare și autoritatea judecătorească.

Noțiunea de instituție publică are în vedere structurile subordonate, aflate sub autoritatea sau în coordonarea a unor autorități ai administrației publice. Instituțiile publice pot fi de interes național sau local, după cum serviciul public pe care le prestează servește colectivitatea națională sau locală.

Noțiunea de putere publică desemnează drepturile speciale de care dispune orice autoritatea a adminstrației publice în vederea exercitării atribuțiilor și pentru satisfacerea interesului public. În caz de conflic interesul public se impune întotdeauna față de interesul privat. Regimul de putere publică nu exclude posibilitatea celor administrați de a acționa în justiție împotriva vătămărilor aduse prin actele administrației publice, prin intermediul contenciosului administrativ.

Noțiunea de serviciu public reprezintă activitatea organizată sau autorizată de o autoritate a adminstrației publice pentru satisfacerea unor necesități de interes public.