Relații economice internaționale

1. Relatii economice intenationale

REI se desf intr-un cadru bi si multilateral. Pt stabilirea unui echilibru structural in ec mond, este necesara eliminarea inechitatilor ce apar in desf REI.

REI sunt constituite din totalit tranzactiilor ec dintre state. Aceste relatii cuprind circulatia internationala de mf si serv precum si relatiile fin valutare in felul urmator:

- schimburi de mf ce repr op com

- schimburi de serv ce repr operatii necomerciale

- schimburi de capital ce repr operatii financiare

Un rol imp in REI o au exportul si importul de mf si schimburile de serv cum ar fi in principal: turismul internat, intretinerea reprezentantelor diplomatice si economice, vanzarile si cumpararile de licente, serv de posta, radio, telefon, telex, televiziune, transferuri de valuta etc. Tot in aceasta categorie intra dobanzile, creditele primate si acordate, plasamentele pe ptele valutare (actiuni, obligatiuni).

Schimburile de capital in cadrul schimb ec internat au un car. mai deosebit datorita duratei de timp in care au loc aceste schimburi; prin urmare, pt operat pe termen mediu si lung, creditele sunt acordate sau primate de catre organisme fin internat si fac parte din categ imprumut internat. Aceste imprumuturi au ca scop de a ajuta tarile membre ale ac organisme sa-si echilibr balantele de plati sau sa-si infaptuiasca unele progr de dezv ec. Tot aici intra si investitiile dir de capital cum sunt cump de unitati ind, agric com etc. In afara de ac misc de capital, pe plan internat au loc si misc de capitaluri pe termen scurt cu car speculative si care cauta ptele monetare cu cel mai ridicat nivel de dobanzi.

2. Sistemul valutar international

Conferinta monetara si fin din 1944 de la Bretton Woods a abordat pt prima data crearea unui sist monet internat bazat pe etalonul aur-devize si in cadrul acestuia, pe dolar – ca princip moneda de rezerva. Crearea sist monet internat, constituie baza cresterii echilibrate a com internat si se bazeaza pe o serie de principii care vizau:

a) alegerea etalonului monetar

b) mentinerea stabilitatii cursului de schimb ale monedelor nationale

c) crearea rezervelor monet si asigurarea lichiditatii internat

d) echilibrarea balantelor de plati

a) etalonul monetar

In cadrul etalonului monetar creat in 1944, rolul de etalon a revenit dolarului, fiind moneda de rezerva si de plata pe plan internat. Acest rol s-a diminuat treptat si va inceta in 1971 odata cu sistarea convertibilitatii internat a dolarului in aur.

Avand la baza rezervele de aur aflate la dispozitia sist federal de reserve al SUA, dolarul a devenit etalon al sistemului. Intre dolar si aur s-a stabilit un raport valoric de 35$ uncial (31 gr).

b) stabilitatea cursului valutar

Aplicarea in practica a acestui principiu de catre FMI a fost considerata conditia de baza pt realizarea coop monet si a dezv com internat in ved asigurarii stabilitatii monetare si, implicit, a celei economice.

In acest scop, fiecare tara membra a FMI a fost obligata sa-si defineasca val paritara a monedei in aur sau in dolari. Fata de paritatea oficiala, cursurile de piata ale monedelor nat puteau oscila in limita unor marje de +/- 1%.

c) crearea unor rezerve monetare

Tarile membre ale FMI aveau oblig sa-si constituie rezerve monet coresp nevoilor determinate de 2 operatiuni:

1. convertirea sumelor solicitate si interventiile pe piata ale autoritatilor monetare in scopul mentinerii stabilitatii cursului de schimb

2. in rezervele monetare, alaturi de aur si titluri emise pe ptele fin monet nat., este introdusa si valuta, respectiv dolarul SUA. Aceasta moneda patrunde in economia unei tari prin efectuarea de operatiuni ec, com, necom si fin.

d) echilibrul balantelor de plati

Tarile membre FMI au obligatia sa mentina echilibrul balantelor de plati pt a se putea ajusta eventualele deficite sau excedente exagerate. In SUA, acoperirea deficitului BP avea loc prin emisiuni de moneda proprie (dolarul).

3. Evolutii ale functionarii sistemului monetar international

Prin stabilirea cursurilor de schimb si asigurarea unei lichiditati coresp., precum si prin creditele puse la dispozitie de FMI, tarile membre au putut face fata unor nevoi temporare ale balantelor de plati.

De asemenea, intre timp, unele tari au realizat convertibilitatea monedelor lor nat.

SUA a fost singura tara care si-a finantat deficitul balantei de plati prin emisiunea propriei monede, dolarul avand calit de etalon si moneda de rezerva a sistemului. Prin aceasta finantare, SUA a contribuit la formarea lichiditatii internat si, implicit, la cresterea rolului dolarului in structura rezervelor monetare ale tarilor membre. Cu timpul s-au acumulat importante sume de $ la bancile centrale si cele comerciale din diferite tari si s-au amplificat solicitarile adresate sistemului rezervelor federale ale SUA de convertire in aur a sumelor detinute.

Astfel, s-au diminuat rezervele oficiale de aur de la 24,6 mld $ existente in anul 1944 la 16,6 mld $ in 1968. Scaderea rezervelor de aur ale SUA concomitent cu existenta unor sume imp de $ aflate in circuit internat a slabit increderea detinatorilor in moneda americana. Aceasta situatie a determinat pe detinatorii de $ sa-i converteasca in alte monede a caror evolutie era mai stabila sau sa-i plaseze in operatii speculative.