Considerații Privind Managementul Firmei

1. Firma. Trăsăturile firmei

Firma reprezintă un grup de persoane organizate potrivit unor cerinţe

juridice, economice, tehnologice care concep şi desfăşoară un proces complex de

procese de muncă utilizând şi anumite mijloace de muncă, concretizate în produse

şi servicii, în vederea realizării unor obiective prestabilite (obţinerea unui profit cât

mai mare).

Firma poate fi privită ca:

1. Organizaţie (asociaţie de oameni cu concepţii sau preocupări comune,

uniţi conform unui regulament sau a unui statut, în vederea desfăşurării unei

activităţi organizate). Din acest punct de vedere, firma este un sistem deschis

deoarece este o componentă a macrosistemului economic şi social, unde intră în

relaţie cu alte organizaţii, din alte domenii de activitate şi, de asemenea, îşi asigură

toate imput-urile (materiale, financiare, umane, etc) şi oferă produse, servicii,

informaţii diferiţilor consumatori sau utilizatori din mediul economic.

2. Agent economic (persoane sau grupuri de persoane fizice sau juridice care,

în calitate de participanţi la viaţa economică, îndeplinesc roluri şi au

comportamente economice similare). Din acest punct de vedere, activitatea unei

firme generează două grupuri de fluxuri: intrări de factori de producţie, al căror

cost determină fluxurile de cheltuieli ale întreprinderii către agenţii economici care

furnizează aceşti factori precum şi ieşiri de bunuri, servicii, produse şi puse la

dispoziţia celorlalţi agenţi economici care, la rândul lor, generează fluxurile de

venituri obţinute în urma comercializării bunurilor respective.

În contextul mediului de afaceri din România, în general, procesul de

constituire şi dare în funcţiune a unei firme presupune mai multe etape:

- întocmirea formalităţilor de înfiinţare a firmei, de natură juridică, socială,

fiscală (alegerea formei juridice a societăţii, elaborarea şi autentificarea actelor

constitutive, avizul consultativ al Camerei de Comerţ şi Industrie, autorizarea

funcţionării societăţii de către judecătorie, solicitarea publicităţii în Monitorul

Oficial, dobândirea personalităţii juridice prin înmatriculare, atribuirea numărului

de înmatriculare, înregistrarea fiscală);

- achiziţionarea şi instalarea echipamentului tehnic, recrutarea şi angajarea

personalului, aprovizionarea cu resurse materiale şi energetice, etc;

- organizarea internă a firmei, prin care se proiectează structura

organizatorică a firmei, se elaborează regulamentul de organizare şi funcţionare,

organizarea contabilităţii, etc.

Fiind definită ca un sistem (un ansamblu de elemente dependente unele de

altele care formează un întreg organizat şi orientat către realizarea unui scop),

firma prezintă un ansamblu de trăsături cum ar fi:

- este un sistem complex, încorporând resursele umane (ansamblul

componenţilor firmei care prezintă caracteristici diferite în ceea ce priveşte nivelul

pregătirii, vârstei, sexului, vechimii în muncă), materiale (alcătuite din materii

prime, materiale, combustibili, utilaje şi alţi factori de producţie) şi financiare;

- este un sistem socio-economic (colectivele de salariaţi – componenţii – se

află în strânsă interdependenţă şi desfăşoară procese de muncă generând noi valori

de întrebuinţare);

- este un sistem deschis (se manifestă ca o componentă a numeroaselor alte

sisteme cu care vine în contract);

- este un sistem organic adaptiv (se schimbă permanent sub acţiunea

factorilor interni şi externi);

- este un sistem tehnico-productiv (între mijloacele de muncă utilizate există

anumite legături care se manifestă prin dependenţă tehnologică, în special în

compartimentele în care se realizează activităţi de producţie);

- are un caracter predominant operaţional – procesele de muncă, în special

cele de producţie au caracter de execuţie.

2. Tipologia firmelor

1. După natura proprietăţii:

- firme private (patrimoniul aparţine unei persoane sau a unui grup de

persoane); pot fi individuale (de ex. firma familială) sau de grup (de ex. firma

cooperatistă la care conducerea se realizează în mod egal de mai multe persoane

care desfăşoară activităţi similare în calitate de mici producători sau firme de grup

a căror caracteristică este dreptul de posesiune asupra patrimoniului său din partea

a cel puţin două persoane);

- firme de stat sau publice (patrimoniul aparţine statului), care pot fi: de tip

socialist (caracterizate printr-o puternică centralizare a deciziilor la nivel

macroeconomic), de tip capitalist sau publice (caracterizate prin autonomie, cu

toate că statul este proprietar).

2. După apartenenţa naţională a firmei:

- firme naţionale – când toate bunurile pe care le posedă se află în

proprietatea unei persoane fizice sau juridice din statul respectiv;

- firme multinaţionale – când unităţile componente îşi desfăşoară activitatea

în cel puţin două ţări, fiind proprietatea unui grup economic privat, cu caracter

internaţional;

- firme mixte – sunt constituite din firme sau persoane juridice din două sau

mai multe ţări, veniturile împărţindu-se în funcţie de contribuţia fiecăruia la

constituirea capitalului social.

3. După apartenenţa la o anumită ramură de activitate, se are în vedere

următoarea clasificare:

- după caracterul obiectului muncii supus prelucrării există: firme din ramuri

extractive şi firme din ramuri prelucrătoare;

- după destinaţia economică şi caracterul produselor finite: firme

producătoare de mijloace de producţie şi firme producătoare de bunuri de larg

consum;

- din punct de vedere al timpului de lucru în cadrul unui an calendaristic:

firme care lucrează întregul an şi firme cu producţie sezonieră.