Management Strategic

Gândirea strategică

Un model de gândire reprezintă o structură cognitivă formată dintr-o bază de cunoştinţe, un set de reguli de inferenţă şi un sistem valoric de referinţă.

Gândirea strategică - produs al armonizării gândirii inteligente cu gândirea creatoare. Aceasta înseamnă că, de fapt, la bază stau modelele de gândire dinamice, entropice, neliniare şi aleatoare, cu acccentul pus pe neliniaritate şi creaţie.

Modelul de gândire dinamic presupune:

- conştientizarea schimbărilor externe, pe baza analizei mediului extern

- conştientizarea nevoii de schimbare internă, pe baza analizei mediului intern

- evaluarea forţelor de schimbare externă

- evaluarea direcţiilor de schimbare externă

- evaluarea efortului de schimabare internă

- decizia de schimbare internă

- implementarea deciziei de schimbare internă

- restabilirea echilibrului dinamic

Modelele entropice – date de schimbările care se produc în viaţa reală şi care sunt ireversibile, iar aceste modele entropice sunt capabile să surprindă ireversibilitatea.

Aceste modele de gândire se pot combina în proporţii diferite, dar rezultatul final trebuie să se caracterizeze prin existenţa unui efect sinergetic şi deschiderea spre creativitate.

Gândirea strategică operează în timp, pe perioade de timp de 3-5 ani sau chiar mai mari, de 5-10 ani.

Gândirea strategică - este prin însăşi natura sa, o gândire creatoare care poate genera soluţii noi, cu ţinte plasate nu în prezentul static, ci în viitorul dinamic.

Gândirea strategică generează strategii şi construieşte mecanisme adecvate de implementare a lor, prin evaluarea avantajelor competitive, a riscurilor asociate şi a obstacolelor care există deja sau care pot să apară în procesul de implementare. Prin aceste strategii, organizaţia îşi propune o dezvoltare coerentă şi stabilă, prin transformarea elementelor de slăbiciune şi ineficienţă în puncte forte şi prin transformarea unor ameninţări venite dinspre mediul exterior în oportunităţi

Gândirea strategică s-a dezvoltat şi remarcat pe câmpul de luptă al marilor bătălii armate. Conceptul de strategie a fost pentru multă vreme aproape sinonim cu strategia militară.

Astăzi, gândirea strategică a depăşit graniţele artei militare şi a pătruns puternic în business, în elaborarea programelor guvernamentale, precum şi în viaţa organizaţiilor non-profit şi a administraţiei publice.

Practic, gândirea strategică a pătruns în toate domeniile vieţii economice, politice şi sociale, atât la nivel macro cât şi micro. De aici decurge şi importanţa cunoaşterii modelului de gândire strategică.

Definiţia managementului strategic

Indiferent de natura, dimensiunea sau funcţionalitatea unei organizaţii, indiferent de raportul dintre forţele interne şi cele externe organizaţiei şi respectiv, de dinamica forţelor externe, managementul organizaţiei nu fiinţează şi nu funcţionează ca un management strategic decât dacă are la bază un model de gândire strategică.

Definirea managementului strategic se poate face punând accentul pe modelul de gândire cu care operează managementul, sau pe strategiile pe care urmează să le implementeze managementul.

În literatura de specialitate, definirea managementului strategic se face pornind de la conceptul de strategie.

• Definiţia managementului strategic

Mintzberg grupează aceste definiţii existente în cinci structuri semantice:

- plan de acţiune – Quinn defineşte strategia ca: “un model sau plan, care integrează într-un tot coerent scopurile majore ale organizaţiei, politicile şi etapele acţiunii”.

- stratagemă, model de comportament, poziţie

- perspectivă - Chandler defineşte strategia: “Strategia constă în determinarea scopurilor şi obiectivelor pe termen lung ale unei organizaţii şi alocarea resurselor necesare pentru a le atinge”.

Conform lui David, managementul strategic este procesul prin care conducătorii determină direcţia pe termen lung şi performanţele organizaţiei, asigurând realizarea unei formulări atente, a unei implementări corecte şi a unei continue evaluări a strategiei.

• Definiţia managementului strategic

Thompson consideră managementul strategic ca fiind procesul prin care o organizaţie:

- îşi determină scopul, obiectivele fundamentale şi nivelul de realizare a lor;

- decide asupra acţiunilor care trebuie întreprinse pentru realizarea acestor obiective într-o anumită perioadă de timp şi într-un mediu extern schimbător;

- decide asupra implementării acestor acţiuni şi asigură condiţii necesare pentru a modifica aceste acţiuni dacă este necesar;

- evaluează progresul realizat şi succesul obţinut.

• Definiţia managementului strategic

Putem conclude că managementul strategic este procesul prin care se generează şi se controlează schimbările strategice ale unei organizaţii în scopul realizării unor obiective fundamentale.

Dimensiunea strategică a managementului este asigurată de existenţa unei gândiri strategice şi a unei culturi organizaţionale favorabile schimbării şi performanţei într-un mediu extern concurenţial.