Calculul Impozitului pe Profit

1. Introducere

Scopul fiecarei unitati economice cu scop lucrativ este obtinerea de profit. Profitul este cel care masoara performantele unei întreprinderii, de obtinerea lui depinzând în cea mai mare masura continuarea activitatii. De aceea, pentru fiecare agent economic obtinerea de profit este o prioritate. Pentru profitul obtinut, agentii economici, datoreaza în conditiile legii impozit pe profit. Aplicat in diverse cote procentuale, impozitul pe profit este un indicator al unei economii sanatoase capabila sa sustina societatea civila.

Impozitul pe profit reprezinta, ca orice impozit, un venit al bugetului statului, utilizat pentru acoperirea cheltuielilor statului si ale cetatenilor unei tari. Pentru o unitate patrimoniala el reprezinta o cheltuiala, o contributie la fomarea bugetului statului.

Conform legislatiei actuale din Romania, sunt obligate la plata impozitului pe profit persoanele juridice romane, persoanele juridice straine care desfasoara activitate prin intermediul unui sediu permanent in Romania, persoanele juridice straine si persoanele fizice nerezidente care desfasoara activitati in Romania intr-o asociere fara personalitate juridica si persoanele juridice straine care realizeaza venituri din sau in legatura cu proprietati imobiliare situate in Romania sau venituri din vanzarea/cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridica romana.

In cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice romane, pentru veniturile realizate atat in Romania cat si in strainatate din asocieri fara personalitate juridica, impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica romana.

Declararea si plata impozitului pe profit se face trimestrial pâna la 25 a primei luni urmatoare încheierii trimestrelor I-III (începând cu 1 ianuarie 2014), impozitul datorat declarându-se în declaratia 100 “Declaratie privind obligatiile de plata la bugetul de stat”.

Definitivarea si plata impozitului pe profit anual se face pâna la 25 martie inclusiv a anului urmator, impozitul datorat declarându-se în declaratia 101 “Declaratie privind impozitul pe profit” (fara sa se mai depuna declaratia 100 pentru trim. IV). Baza legala este art. 34 alin. (1) si art. 35 alin. (1) din Codul fiscal, OPANAF nr. 101/2008 si OPANAF nr. 1950/2013.

Profitul impozabil se determina ca diferenta între veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate si lucrari executate, inclusiv din câstiguri de orice sursa, si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adauga cheltuielile nedeductibile.

Rezultatul unei activitati economice este tratat din doua puncte de vedere: rezultat contabil si rezultat fiscal. Consecintele obtinerii unui tip sau altul de rezultat sunt diferite, în functie de natura rezultatului.

Rezultatul contabil = Venituri totale - Cheltuieli totale

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil - Reduceri fiscale + Elemente nedeductibile fiscal

Astfel, un deficit contabil este o contraperformanta pe care întreprinderea trebuie sa o corecteze cât mai repede posibil, pentru a nu influenta în mod negativ activitatea viitoare a firmei, fiind pusa în joc însasi existenta firmei. Nu la fel stau lucrurile în cazul unui deficit fiscal, care, datorita posibilitatii de reportare, constituie de fapt un atu ce va fi folosit de firma în functie de posibilitatile oferite de legislatie.

Bilantul contabil este destinat nevoilor proprii de informare si altor terti (în afara de stat), netinând cont de constrângerile fiscale. În lipsa unui bilant fiscal, care sa fie destinat fiscului pentru impunere, pentru obtinerea rezultatului impozabil (fiscal) sunt necesare câteva prelucrari extracontabile.

În domeniul impozitului pe profit asistam, in ultima perioada, la o serie de modificari menite pe de o parte la inlocuirea bazei volatile cu o baza impozabila certa, iar pe de alta parte la acordarea de stimulente fiscale (deduceri pentru cheltuielile de cercetare dezvoltare, scutirea de impozit a profitului reinvestit). Din punctul de vedere al guvernantilor acestea ar trebui sa asigure un tratament echitabil si corect pentru toti contribuabilii.

Pincipalele modificari aparute sunt:

- deduceri pentru cheltuielile de cercetare dezvoltare OUG 200/2008 aprobata prin Legea 343/2009 in vigoare din 16 noiembrie 2009;

- introducerea impozitului minim OUG nr. 34/2009 in vigoare din 14 aprilie 2009;

- scutirea de impozit a profitului reinvestit Legea 329/2009 in vigoare din 12 noiembrie 2009;

- modificari aduse de O.U.G. nr. 109/2009 in vigoare din 13 octombrie 2009.

Modificarile impozitului pe profit, dupa parerea unor specialisti in fiscalitate, au mai degraba un impact negativ pentru mediul de afaceri, iar aspectele pozitive sunt minore, in conditiile in care tot mai putini intreprinzatori inregistreaza profit. De fapt vorbim aici de o masura fiscala potrivit careia, indiferent de rezultatele reale ale activitatii economice, rezultate din situatiile financiare, agentul economic este obligat sa plateasca un impozit minim pe profit.