Considerații Privind Asimetria Informației Contabile

Contabilitatea, ca sistem, asa cum se prezintă ea astăzi,este rezultatul unui lung proces istoric în decursul căruia s-a transformat dintr-o simplă tehnică de înregistare a schimburilor comerciale, într-un instrument de gestiune, iar in zilele noastre ea constituie din ce in ce mai mult o garanţie socială. Contabilitatea are sens şi semnificaţie în măsura în care, prin intermediul actelor scrise, se face dovada, certitudinea şi măsura adecvată a faptelor. Pentru contabilitate, un interes deosebit îl prezintă informaţiile economice. Din această categorie face parte şi informaţia contabilă. Aceasta este obţinuta prin metode, procedee şi instrumente proprii de prelucrare a datelor economice.

Cea mai mare parte a deciziilor care se iau în procesul de conducere au la baza informaţiile obţinute din contabilitate. Înseamnă că informaţia contabilă ocupă un loc important în cadrul sistemului de evidenţă economică, în general, şi în cadrul sistemului informaţional economic, în special.

În sens larg, noţiunea de sistem informaţional economic reuneşte într-un tot organizatoric şi corelat operaţiile privind culegerea, prelucrarea, analiza, păstrarea şi transmiterea informaţiilor economice necesare conducerii proceselor economico-sociale, precum şi mijloacele tehnice, procedeele şi metodele de lucru folosite în acest scop.

Teoreticienii contabili au recunoscut de mult timp că sistemul informaţiilor contabile este o parte integrantă a sistemului de control al unei organizaţii şi că informaţiile contabile prevad decizii critice care influenţează şi decizia de a facilita informaţii pentru control.

Informaţia contabilă dintr-o întreprindere se poate clasifica în două mari categorii: informaţie contabilă financiară şi informaţie contabilă de gestiune. Informaţia contabilă financiară este destinată utilizatorilor externi, cum sunt investitorii, salariaţii, creditorii, guvernul sau publicul larg şi este desemnată prin situaţiile financiare de sinteză sau, pe scurt, situaţiile financiare. Anual, administratorii întreprinderilor trebuie să întocmească un set de situaţii financiare în formă standardizată, compus din:bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie şi politici contabile şi note explicative la acestea.

Informaţia contabilă de gestiune este destinată utilizatorilor interni, respectiv

conducerii întreprinderii. Această informaţie este nestandardizată, adesea nemonetară, şi cuprinde informaţii privind costul unitar al produselor, comportamentul costurilor relativ la volumul activităţii sau profitabilitatea pe produs. Rapoartele sunt înaintate conducerii la intervale de timp scurte - lunar, săptămânal sau zilnic – şi se circumscriu unor subdiviziuni ale întreprinderii, numite centre de responsabilitate sau de profit.

Un sistem informaţional bine organizat în domeniul financiar care are în conţinutul său indicatori relevanţi pentru manageri, calculaţi pe baza unor informaţii corecte şi reale, dobândeşte un rol tot mai important, atât pentru întreprinderea în cauză, cât şi pentru partenerii săi de afaceri. În plus, indicatorii rezultaţi din analiza financiară vor servi la elaborarea unui diagnostic de rentabilitate, de risc şi de valoare.