Cuprins
- CAPITOLUL I CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE.4
- Secţiunea 1. Referinţe istorice .4
- Secţiunea 2. Modalităţi de manifestare ale falsurilor.8
- CAPITOLUL II FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE ŞI FALSUL INTELECTUAL - PĂRŢI INTEGRANTE ALE INFRACŢIUNILOR DE FALS .11
- Secţiunea 1. Consideraţii generale cu privire la falsuri.10
- 1) Specificul infracţiunilor de fals.10
- 2) Cadrul infracţiunilor de fals.13
- 3) Accepţiunea noţiunilor de "fals", "falsificare", şi "înscris".13
- 4) Factori determinanţi ai falsurilor. Prevenirea falsurilor.17
- 5) Caracteristici generale ale infracţiunilor de fals .21
- A. Obiectul infracţiunilor de fals.21
- B. Subiecţii infracţiunilor.23
- C. Latura obiectivă.24
- D. Latura subiectivă.25
- E. Forme, modalităţi, sancţiuni şi aspecte procesuale.26
- Secţiunea 2. Falsul în înscrisuri.27
- 1) Preliminarii.27
- 2) Sensul şi accepţiunea juridică a termenului "înscris".29
- 3) Producerea de consecinţe juridice - condiţie esenţială pentru atragerea răspunderii penale.30
- 4) Incidenţa legii penale asupra unor alte categorii de înscrisuri.32
- CAPITOLUL III INFRACŢIUNEA DE FALS MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE ŞI INFRACŢIUNEA DE FALS INTELECTUAL.35
- Secţiunea 1. Precizări prealabile.35
- 1) Conţinutul legal.35
- 2) Concept şi caracterizare.35
- 3) Precedente legislative.38
- Secţiunea 2. Condiţii preexistente.39
- 1) Obiectul infracţiunilor.39
- a) Obiectul juridic.39
- b) Obiectul material.39
- 2) Subiecţii infracţiunilor.44
- a) Subiectul activ.44
- b) Subiectul pasiv.48
- 3) Locul şi timpul săvârşirii infracţiunilor.49
- Secţiunea 3. Conţinutul juridic al infracţiunii.50
- 1) Situaţia premisă.50
- 2) Conţinutul constitutiv.51
- A. Latura obiectivă.51
- a) Elementul material.52
- b) Cerinţe esenţiale.59
- c) Urmarea imediată.65
- d) Raportul de cauzalitate.67
- B. Latura subiectivă.68
- Secţiunea 4. Formele infracţiunilor, unitate infracţională, pluralitate de fapte şi de făptuitori .71
- 1) Formele infracţiunilor.71
- A. Actele preparatorii.72
- B. Tentativa.72
- C. Consumarea.74
- 2) Infracţiunea continuată.75
- 3) Concursul de infracţiuni.76
- 4) Participaţia improprie.77
- Secţiunea 5. Modalităţi. Sancţiuni.78
- Secţiunea 6. Uzul de fals - infracţiune corelativă şi subsecventă .83
- Secţiunea 7. Falsul intelectual şi falsul în contabilitate.88
- Secţiunea 8. Încadrarea juridică a faptei de schimbare a identităţii autovehiculelor prin falsificarea seriei caroseriei sau a motorului.93
- CAPITOLUL IV EXPLICAŢII COMPLEMENTARE.97
- Secţiunea 1. Aspecte procesuale.97
- l) Organele de cercetare competente.97
- 2) Punerea în mişcare a acţiunii penale.98
- 3) Instanţa competentă.99
- 4) Acţiunea civilă în procesul penal.99
- Secţiunea 2. Metodica cercetării criminalistice a falsurilor
- în înscrisuri.102
- 1) Falsul prin înlăturare de text.103
- 2) Falsul prin acoperire de text.104
- 3) Falsul prin adăugare de text.104
- 4) Falsul prin contrafacerea scrisului.105
- 5) Falsul ştampilelor.106
- Secţiunea 3. Aspecte criminologice.107
- Secţiunea 4. Falsul informatic.108
- Secţiunea 5. Legislaţie comparată.113
- Secţiunea 6. Propunere "de lege ferenda".115
- CAPITOLUL V CONCLUZII.120
Extras din proiect
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE
SECŢIUNEA 1. Referinţe istorice
Motto: “ Sufletul unei naţii se cuprinde in legi, care prin înţelepciune şi
dreptate ocârmuiesc toată îndeletnicirea publică şi particulară. Efectul acestui adevăr se vede la toate luminatele popoară care au astăzi a sale aşezământuri tipărite şi prin care pământeanul de orice treaptă, cunoscând a lui drituri şi îndatoriri, află in a lor păzire siguranţa vietei, a cinstei şi a averii sale.”
C. STURDZA
Din cele mai vechi timpuri justiţia s-a impus, pentru apărarea valorilor ocrotite de lege, ca o funcţie de judecare a proceselor izvorâte din încălcarea legilor, ea reprezentând modalitatea în care se manifestă, în mecanismul statului de drept, puterea judecătorească care să garanteze restabilirea ordinii de drept încălcate, apărarea valorilor morale ale societăţii.
Examinarea fenomenului criminalităţii relevă că faptele de pericol social care îl compun, considerate de legea penală ca infracţiuni, se manifestă în forme foarte variate,diversitate care aduce atingere diferitelor relaţii sau valori: economice, sociale sau morale ori intereselor ocrotite de lege.
Criminalitatea se manifestă în forme variate dintre care fiecare în parte se caracterizează printr-un conţinut specific şi un anumit grad de pericol social, de aceea, pentru a fi eficientă, lupta împotriva acestui fenomen necesită, în afara unor reguli cu caracter general, si incriminarea separată, distinctă a fiecărei fapte de pericol social. Astfel, legea penală a socotit că este necesar să incrimineze şi acele fapte prin săvârşirea cărora, alterându-se adevărul, se creeaza un pericol grav sau se aduce o vătămare concretă anumitor interese ale statului ori ale unor persoane fizice.
Infracţiunile de fals le găsim prezente în toate legislaţiile cu nuanţări determinate de evoluţia socială şi economică a statelor, precum şi cu regimuri de sancţionare diferite, impuse de politica penală a fiecărui stat în parte.
Falsul monetar, dar şi falsul în înscrisuri, mai ales atunci când înscrisul emană de la şeful statului au fost considerate, au fost considerate şi sancţionate ca infracţiuni grave în legislaţiile penale din toate epocile.
Legile penale începând cu cele din antichitate şi sfârşind cu începutul secolului al XIX –lea, prevedeau pentru falsificarea de monedă pedeapsa cu moartea sau pedepse corporale ( arderea, spânzurarea, tăierea mâinii, marcarea), fiind considerate crime deosebit de grave împotriva statului şi fiind privite ca o uzurpare a dreptului conducătorului de a bate monedă. În ceea ce priveşte falsul în înscrisuri, regimul lor a variat în raport cu natura şi importanţa înscrisului. Falsificarea unui înscris emanat sau pretins ca fiind emanat de şeful statului era sancţionat în epoca feudală ca şi falsul monetar.
Încă din antichitate au existat reglementări cu privire la falsuri, astfel, legile lui Lucius Cornelius Sulla pedepseau pe falsificatorii de monedă cu deportarea şi confiscarea averii, dacă aceştia erau bogaţi, sau cu moartea dacă nu aveau avere.
Legiurile penale române conţineau dispoziţii interesante în legătură cu incriminarea faptelor de fals care erau socotite ca activităţi ilicite în toate timpurile şi în toate orânduirile şi au fost sancţionate, după gravitatea lor, în raport cu epoca respectivă, fie ca infracţiuni, fie ca abateri de ordin civil.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept Penal.doc