Funcționarul Public

INTRODUCERE

Viaţa socială a pus dintotdeauna multiple probleme, îndeosebi de ordin administrativ. Nevoia a dus la apariţia funcţiei publice şi a funcţiilor care s-o îndeplinească. Comunitatea umană n-ar fi avut acces la progres dacă nu şi-ar fi creat un întreg organism social, căruia i-a dat viabilitate prin personalul investit în diversitatea de funcţii statornicite de-a lungul timpului.

Diversitatea sarcinilor pe care le are de îndeplinit administraţia publică necesită o extrem de variată gamă de prestaţiuni realizate prin serviciile publice, ca şi un personal cu pregătire profesională diversă. Satisfacerea nevoilor cotidiene ale colectivităţii, a nevoilor omului care trăieşte într-o grupare organizată, rămâne finalitatea esenţială şi singura justificare a administraţiei publice, atît de diversificată, mai ales în prestaţiunile sale către populaţie. Privită din punct de vedere sociologic, administraţia publică nu reprezintă altceva decât o sumă de colectivităţi umane care organizează anumite acţiuni în favoarea altor oameni. Din acest punct de vedere, problema oamenilor care lucrează în administraţie capătă o importanţă considerabilă. Oricat de perfectă ar fi organizarea unui organism social şi oricât de bune legi si decizii ar fi, rămâne doar o simplă schemă, fără viabilitate, dacă nu există oameni competenţi, activi şi devotaţi pentru realizarea scopului stabilit.

Funcţia în cadrul administraţiei publice, poate fi definită “ca un ansamblu de atribuţii stabilite prin lege sau prin actele juridice emise pe baza şi în executarea legii, atribuţii pe care le îndeplineşte o persoană fizică angajată într-un organ al administraţiei publice şi care are abilitatea legală de a îndeplini aceste atribuţii ale administraţiei publice”.

1. FUNCŢIONARUL PUBLIC

1.1 Definiţie

Funcţionarul public este persoana fizică investită cu o funcţie publică cu caracter de permanenţă în serviciile autorităţii centrale sau locale, ori în instituţiile publice care aparţin de acestea. Ocuparea funcţiei de către funcţionar, în mod legal, se face prin simpla investire sau prin investirea urmată de încheierea unui contract de muncă sau prin simpla încheiere a unui contract de muncă.

1.2 Trăsăturile funcţiei publice

Fiecare funcţie publică se caracterizează prin anumite trăsături, dar tuturor funcţiilor publice le sunt comune urmatoarele:

- funcţia publică reprezintă un complex de drepturi şi obligaţii, care nu sunt facultative, ci obligatorii pentru persoana investită;

- de asemenea, funcţia publica are caracter de continuitate care decurge din însăşi continuitatea existenţei statului; din aceasta nu trebuie să tragem concluzia că funcţia publică nu poate fi exercitată intermitent; nu trebuie confundată funcţia însăşi cu realizarea ei;

- funcţia publică nu poate face obiectul unei înţelegeri între părţi; ea este rezultatul unui act universal de voinţa prin investirea legală ce acordă persoanei care exercită funcţia;

- funcţia publică este accesibilă tuturor cetăţenilor, în condiţiile legii;

Asupra funcţiei publice există mai multe tipuri de concepţii pe care le au în general, funcţionarii:

- funcţia publică este văzută ca:

o o meserie de contact cu publicul (funcţiile de ghişeu, funcţiile prin care se realizează anumite prestaţii în favoarea cetăţenilor, funcţiile prin care se exercită controlul de bilete de tren etc.);

o o meserie tehnică, dificilă şi adesea periculoasă, funcţionarul nefiind într-un raport direct cu publicul (dispeceratul unui nod de cale ferată ce dirijează circulaţia trenurilor);

o mijloc de exprimare a autorităţii, funcţie ce le dă funcţionarilor anumite satisfacţii;

- funcţia publică este privită prin natura sa ca o funcţie socială; aceasta implică de la început ca acela care o exercită să aibă o veritabilă vocaţie de a se preocupa de cauza publică.