Cererea

Alocarea veniturilor banesti limitate pentru cumpararea diferitelor bunuri necesare satisfacerii nevoilor de consum deriva din comportamentul consumatorilor, iar structura cheltuielilor de consum reflecta acest comportament. Preferintele personale ale consumatorilor se concretizeaza in structurile cererii acestora, cererea care se manifesta pe piata diferitelor bunuri de consum. Teoria cererii sta la baza alocarii veniturilor banesti limitate de catre consumatorii rationali care se decid sa cumpere diferite bunuri.

Cererea reprezinta un set de cantitati dintr-un anumit bun pe care un cumparator intentioneaza sa le achizitioneze la diferite niveluri imaginable ale pretului, intr-o perioada determinata.

Insumand cererea tuturor cumparatorilor de pe piata unui anumit bun rezulta cererea totala de piata a acelui bun. Cererea exprima raporturile in legatura cu:

a) cantitatea maxima dintr-un anumit bun care, la un anumit pret, este dorita si poate fi cumparata;

b) pretul maxim care poate fi achitat pentru cumpararea unei anumite cantitati din bunul dorit.

In functie de natura bunurilor ce fac obiectul cererii se disting:

a) cererea pentru bunuri substituibile (de exemplu, uleiul de masline si uleiul de floarea soarelui);

b) cererea pentru bunuri complementare (de exemplu, autoturisme si benzina);

c) cererea derivata (de exemplu, cererea pentru faina este determinata de cererea pentru paine).

1. Extinderea si contractia cererii. Legea cererii

Modificarea pretului unitar in sensul reducerii sale determina procesul de extindere a cererii, respectiv de crestere a cantitatii cerute, in timp ce cresterea pretului unitar determina contractia, respectiv scaderea cantitatii cerute pe piata unui produs.

Relatia dintre evolutia pretului unitar (variabila independenta) si cererea de pe piata unui anumit bun (variabila dependenta) poate fi ilustrata cu ajutorul unui tabel (sub forma unui barem), unei functii sau unui grafic (curba cererii).

Functia cererii, in aceasta situatie, este C = 1400 - 4 P.

Corespunzator acestei legi:

a) cresterea pretului unitar al unui bun determina reducerea cantitatii cerute din bunul respectiv;

b) reducerea pretului unitar al unui bun determina cresterea cantitatii cerute din bunul respectiv.

Figura 1: Curba cererii

Legea generala a cererii se verifica in cazul bunurilor normale, precum si in cazul majoritatii bunurilor inferioare. Pentru unele bunuri inferioare, cresterea preturilor este insotita de o extindere a cererii, iar reducerea preturilor, de o contractie a acesteia. Fenomenul, cunoscut ca ,,paradoxul Giffen” poate fi explicat pornind de la cele doua efecte generale ale cresterii pretului unui anumit bun, si anume:

a) cresterea cantitatii cerute din alte bunuri ale caror preturi nu au crescut - efectul de substitutie;

b) reducerea venitului real - efectul de venit.

Pentru bunurile inferioare, intre modificarea veniturilor reale si cantitatea ceruta exista o relatie inversa, negativa. In cazul in care pretul unui bun inferior creste iar efectul de venit este mai mare decat efectul de substitutie, cantitatea ceruta creste.

Raporturile de cauzalitate dintre modificarea pretului unitar al unui bun si schimbarea cantitatii cerute constitue continutul legii generale a cererii.