Microeconomie

Preţul

• Acel instrument economic care a apărut odată cu schimbul de mărfuri, prin intermediul căruia se pot măsura valoric bunurile economice care se comercializează.

• Acel instrument complex de măsurare monetară, care reflectă în mărimea lui atât cheltuielile de muncă efectuate pentru obţinerea unui bun, cât şi raportul dintre cerere şi ofertă, utilitatea, abundenţa sau cantitatea sa.

Tipologia preţurilor

În funcţie de modul în care se formează pe piaţă, pot fi:

- preţuri libere, formate conform legilor şi condiţiilor pieţei fără nici un fel de reglementări, aşa cum se întâlneşte în condiţiile concurenţei perfecte, când preţurile se formează liber, prin mecanismul cererii şi ofertei pe piaţă;

- preţuri administrate, specifice concurenţei imperfecte, formate în funcţie de costurile unitare de producţie şi deciziile producătorilor;

- preţuri mixte, bazate atât pe mecanismele concurenţei pieţei, specifice liberalismului economic, cât şi pe mecanisme intervenţioniste, axate pe reglementări normativ-legislative ale administraţiilor publice care pot fi întâlnite la toate categoriile de bunuri economice.

Funcţiile preţului

1. Funcţia de evaluare a eforturilor şi a efectelor obţinute în activitatea economică, prin intermediul preţurilor se poate evidenţia şi calitatea deciziilor agenţilor economici producători.

2. Funcţia de corelare, prin intermediul său se pot transmite, rapid şi ieftin, informaţii privind raportul cerere-ofertă, ca şi apariţia excesului sau deficitului de cerere şi/sau de ofertă.

3. Funcţia de informare asupra situaţiei pieţei şi intenţiilor firmelor concurente prin intermediul preţului, agenţii economici sunt informaţi, rapid şi fără dificultăţi, asupra raportului cerere-ofertă, cantitatea sau abundenţa produselor, rentabilitatea investiţiilor.

4. Funcţia de stimulare a producătorilor, pentru luarea unor decizii privind orientarea activităţilor economice spre realizarea numai a bunurilor rentabile şi cerute de piaţă, impulsionarea introducerii progresului tehnic, perfecţionarea condiţiilor de producţie şi aplicarea unui management performant.

5. Funcţia de distribuire/redistribuire a veniturilor, deoarece cu ajutorul lor se poate face distribuirea/redistribuirea veniturilor, acestea acţionând ca un "mecanism de constrângere a agenţilor economici participanţi pe piaţă".

MG Intervenţia statului în formarea preţurilor

Statul poate interveni în formarea preţurilor prin următoarele politici:

A. Politici care limitează intervenţia statului la un număr relativ redus de produse, fie pentru susţinerea preţurilor (în special la produse agricole şi miniere), fie pentru limitarea creşterii lor (la produsele de bază ale populaţiei, la tarifele serviciilor publice, la costul energiei).

B. Politici bazate pe coexistenţa unui sector public, relativ important cu cea a unui sector liber sau supravegheat ori a unui sector privat, relativ important cu a unui sector de stat supravegheat în ceea ce priveşte acele "zone" ale sectorului public care au o libertate mai mare în utilizarea unor preţuri decât anumite "zone" ale sectorului privat (pot fi sectoare ce nu sunt influenţate de concurenţa externă şi pot fi sectoare ce sunt influenţate direct care au o libertate mai mare în formarea preţurilor).

C. Politici care tind să impună disciplina de ansamblu a preţurilor pe timp îndelungat, specifice economiilor centralizate. Dubla calitate a statului, de agent economic şi de reprezentant al intereselor societăţii în raport cu partenerii externi, argumentează necesitatea intervenţiei statului în asigurarea cadrului juridic necesar desfăşurării normale a concurenţei şi a modului de formare a preţurilor pe piaţă.