Piața asigurărilor în Republica Moldova

În anul 2013, studentele Cristina DOLGHI și Cristina NOVAC din cadrul Universitǎții de Stat Moldova, au publicat ȋn Revista Ştiinţifică a Universităţii de Stat din Moldova, articolul intitulat “Piața asigurǎrilor – provocare pentru economia Republicii Moldova”, din seria “Ştiinţe exacte şi economice”, prin care acestea și-au propus sǎ identifice provocǎrile pe care le-a ȋntampinat Moldova ȋn parcursul sǎu cǎtre dezvoltare a pieței de asigurǎri.

Piaţa de asigurare reprezintă un cadru în care se întâlnesc cererea de asigurare, venind din partea persoanelor fizice şi juridice care doresc să încheie contracte pe diferite tipuri de asigurări, şi oferta de asigurare, ce vine din partea persoa-nelor juridice, şi anume – societăţi specializate de asigurări, care sunt autorizate să funcţioneze în domeniul asigurărilor şi să desfăşoare o astfel de activitate, bineînţeles, sub raport financiar.

Asigurările permit întreprinderilor, companiilor, societăţii să activeze într-un mediu stabil. Acestea nu doar facilitează tranzacţiile economice prin furnizarea de transfer al riscului şi despăgubire, ele pot promova, de asemenea, stabilitatea financiară, mobilizarea economiilor.

Cuvinte-cheie: asigurare, piaţa asigurărilor, prime brute subscrise, daune achitate, densitatea asigurărilor, cultura asigurărilor, transferul riscurilor, protecţia intereselor patrimoniale, eficienţa asigurărilor.

„New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asiguratorilor... fără asigurări, n-ar exista zgârâie-nori, deoarece niciun muncitor n-ar accepta să lucreze la o asemenea înălţime, riscând să facă un plonjon mortal şi să-şi lase familia în mizerie; fără asigurări, nimeni nu ar circula cu automobilul pe străzi. Chiar cu un Ford, un bun şofer este conştient de faptul că în fiecare clipă riscă să dea peste un pieton.”

(Henry FORD)

Originile asigurărilor sunt atât de îndepărtate, încât este practic imposibil a stabili o dată exactă de apariţie a acestora. Un loc deosebit în dezvoltarea asigurărilor ocupă Anglia, în care în anii ‘80 ai sec. al XVII-lea au apărut primele societăţi de asigurare în domeniul asigurării de la incendiu.

Patria reasigurărilor este considerată Germania. Prima companie de reasigurare a fost fondată de Cologne în anul 1846, apoi a apărut Societatea de reasigurare de la Münhen. În 1885 apare ,,Societatea rusă de reasi-gurare”, care se ocupa de reasigurarea riscurilor de incendii. Din sec. al XIX-lea pe poziţiile de frunte se află uniuni de asigurare de tip cartel şi concern. Factorii determinanţi, care au condus la apariţia asigurărilor con-temporane, sunt cei economici şi sociali, cel mai important – la apariţia activităţii raţionale capitaliste cu orientare spre valorile raţionalităţii formale.

Dezvoltarea societăţii a determinat, pe de o parte, creşterea avuţiei naţionale, iar, pe de altă parte, a plasat omul în procese de producţie mai complexe, cu un grad de periculozitate mărit. A sporit astfel interesul omu-lui pentru acţiunile de previziune. Secolul al XIX-lea este marcat de o nouă etapă în dezvoltarea asigurărilor, fapt legat de implicarea activă a statului în asigurări. Înţelegând rolul enorm economic şi social al asigurări-lor, statul doreşte să se folosească de avantajele lor în interes propriu.

Asigurările pe teritoriul actual al Republicii Moldova încep din anul 1871, prin prezenţa în Basarabia a filialelor societăţilor de asigurare ruseşti. După instalarea regimului sovietic asigurările s-au aflat în sistemul

Gosstrah-ului, un sistem unic de asigurări de stat – sistem rigid de asigurare.

Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr/296 din 12 iunie 1991, Direcţia Asigurărilor de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor, cu toate instituţiile asigurărilor de stat aflate în subordine, este reorganizată în Compania Comercială autohtonă pe Acţiuni ,,ASITO”, în capitalul statutar al căreia statul deţinea 25%. În

aceeaşi perioadă pe lângă Ministerul Finanţelor a fost format Serviciul de Stat pentru Supravegherea Asigu-rărilor, mai târziu – Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii. Actualmente, în calitate de autoritate de supraveghere a asigurărilor este Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF).

Etapa iniţială de dezvoltare a pieţei naţionale de asigurări s-a caracterizat prin lipsa capitalului statutar su-ficient şi a altor mijloace proprii ale organizaţiilor de asigurări, prin creşterea cantitativă a acestora şi nivelul scăzut al calităţii serviciilor prestate. În anul 1993 a fost adoptată Legea ,,Cu privire la asigurări”, care a fost abrogată după punerea în aplicare a noii legi începând cu aprilie 2007, ceea ce a constituit un pas important în dezvoltarea industriei asigurărilor în ţara noastră.

Tranziţia la economia de piaţă diversifică şi multiplică considerabil relaţiile dintre agenţii economici, supunând unui pericol sporit patrimoniul, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor juridice şi fizice, fapt ce actualizează necesitatea protejării bunurilor, activităţii de antreprenoriat, veniturilor, integrităţii cetăţenilor de la calamităţile naturale, situaţiile extremale şi accidente cu ajutorul asigurărilor. Aşa particularităţi ale asigurărilor, cum ar fi evaluarea riscului asigurat şi probabilitatea producerii lui, determinarea obligaţiunilor financiare ale asigurătorului necesită cunoştinţe speciale şi o pregătire profesionistă.