Extras din referat

Lucrarea “Economia de piata: fundamentele institutionale ale prosperitatii” trateaza in 14 capitole numeroase elemente ale stiintei economice, cum ar fi actiunea umana, institutiile sociale, dreptul de proprietate privata, economia de piata, dar si calculul economic, antreprenoriatul, progresul economic si proiectul integrarii europene.

Cooperarea sociala a oamenilor, faptul ca acestia interactioneaza si urmaresc sa isi atinga scopurile individuale prin productie, dar si prin schimb voluntar, a dus la formarea societatii, aceasta neavand un anume intemeietor. O ultima sursa de cooperare sociala este fenomenul diviziunii sociale a muncii, actiunea umana fiind, prin intermediul acestui fenomen, mai productive, fapt recunoscut de ratiunea umana. Cooperarea sociala este determinate de manifestarea unor reguli carora le sunt associate institutiile sociale.

Institutiile definesc stimulentele si constrangerile actiunii umane in societate. Exista 2 tipuri de institutii: interne sau informale si externe sau formale.

Existenta actiunii umane constiente si individuale este axioma fundamentala a intregului sistem de stiinte sociale. Actiunea umana este intotdeauna si in mod necesar rationala, rationalitate care de foarte multe ori este confundata cu eficienta. Eficienta, insa, este atributul economic al actiunilor umane de success si are natura individuala si un caracter subiectiv.

Economia de piata este sistemul social fondat pe institutia proprietatii private, este starea naturala a societatii moderne. Cu alte cuvine, capitalismul, asa cum mai este denumita economia de piata, este un system al libertatii care incepe si se incheie cu institutia fundamentala a societatii umane. Libertatea constituie prelungirea proprietatii private si deriva in mod necesar din aceasta.

Piata este forma fireasca, naturala de interactiune a oamenilor in societate, sistemul de piata tinzand sad ea fiecaruia ceea ce el creeaza.

Economia este subordonata principiilor pe baza carora s-a format si a prosperat societatea umana in mod natural, si anume diviziunea sociala a muncii, libertatea si legea dreptului de proprietate, cooperarea sociala si concurenta in cadrul procesului de piata.

Dreptul de proprietate privata este conditia indispensabila a libertatii si sursa esentiala a prosperitatii economice, prosperitate ce reprezinta consecinta naturala a alocarii libere a proprietatii catre cele mai valoroase utilizari posibile.Proprietatea privata tine de actiunea umana, de bunurile create de oameni pentru a servi scopurilor lor. Acesta este o conditie necesara dar nu si suficienta pentru ca o persoana sa se considere libera.

Teoria libertatii face referire la faptul ca orice actiune umana implica utilizarea proprietatii pe care fiecare o detine, natural, asupra propriei vointe si popriului corp. De altfel, proprietatea privata incurajeaza conservarea si folosirea chibzuita a resurseor deoarece absenta acestora va conduce la limitarea posibilitatilor de alocare economica a lor.

Capitolul III, intitulat “Piata si miracolul social al <mainii invizibile>”, are in vedere piata, ca forma generala de cooperare intre indivizi, care reprezinta solutia implicita in majoritatea ilustrarilor de rationament economic. Prin capacitatea sa de a supune investigatiei problemele cu care se confrunta, omul este capabil sa modifice parametrii societatii in care traieste.

Caracterul uman al proprietatii prinde contur atunci cand oamenii apreciaza ca niste obiecate nefolositoare in present pot adduce un spor de satisfactie in viitor. Adam Smith observa ca fiecare individ este condus de o mana invizibila sa promoveze un scop ce nu face parte din intentia lui. Dar, uneori, in aceste cazuri individual promoveaza interesul societatii mai bine decat atunci cand chiar intentioneaza sa-l promoveze.

Alocarea resurselor in societate reprezinta problema economica prin excelenta. Solutia implicita in majoritatea ilustrarilor de rationament economic este piata. Schimburile de resurse intre indivizi, realizate in cadrul creat de drepturile de proprietate, presupun transferul de titluri de proprietate asupra bunurilor respective. Cu cat un individ este dispus sa renunte la mai mult pentru un anumit bun lucru, cu atat se poate spune ca il doreste mai mult, de unde rezulta faptul ca dorinta se masoara prin disponibilitatea de a renunta.

In cazul in care unii producatori detin privilegiile de monopol intr-un stat, solutia la aceasta problema ar fi inlaturarea acestor privilegii si restaurarea pietei libere.

In capitolul urmator accentual este pus pe intreprinzator intrucat in economia de piata, locul central apartine acestuia. Orice intreprinzator, indifferent de natura particulara a activitatii antreprenoriale, trebuie sa tina seama de preferintele consumatorilor deoarece acestia determina valoarea proprietatii sale si tot ei determina ce sa se produca si in ce cantitate sa se produca. Intreprinzatorul actioneaza asumandu-si anumite riscuri, iar ca urmare a acestor actiuni, anticiparile sale antreprenoriale conduc la un profit sau chiar pierdere. Rothbard afirma: “piata dispune intradevar de un standard rational [de alocare a factorilor de productie]: cele mai ridicate venituri monetare si cele mai mari profituri, caci acestea pot fi atinse doar prin servirea maxima posibila a dorintelor consumatorilor”. Astfel, dobandirea profitului exprima adaptarea productiei la consum.

Dedicat calculului economic, capitolul V il prezinta pe acesta ca fiind instrumental intelectual al economistului; calculul economic este categoria actiunii umane ce intregeste necesar aranjamentul institutional al economiei de piata. Instrument indispensabil de calcul este reprezentat de preturi. Astfel, calculul economic se poate aplica la tot ceea ce inseamna bani, iar absenta lui ar ridica mari dificultati in dezvoltarea economica. Moneda nu a fost generata prin lege, ci este o institutie sociala si, conform teoremei regresiei monetare a lui Mises este o marfa. De asemenea, conform tezei lui Mises, in lipsa proprietatii private asupra mijloacelor de productie, nu poate exista calcul economic si alocare rationala a resurselor.

Statul este organizatia mijloacelor politice. Acesta intervine in bunul mers al pietei prin impunerea de preturi minimale si maximale, crezand ca face un bine populatiei, insa acesta greseste deoarece prin impunerea acestor preturi nu face altceva decat sa creeze ori penurie ori exces la oferta. Cresterea discretionara a masei monetare si realizeaza prin doua modalitati: inflatia simpla-prin tiparirea de banknote de catre banca centrala si expansiunea creditului- pe calea practirarii rezervei fractionare.

Eliberarea monedei si a sistemului bancar de sub tutela statului echivaleaza cu daramarea unuia dintre pilonii de rezistenta ai aranjamentului etatist.