Mobilizarea Resurselor Financiare ale Persoanelor Fizice

Scurt istoric-evolutia depozitelor

In istorie, bancile au un trecut foarte indepartat, fara a li se putea stabili cu exactitate aparitia, insa este cert ca inaintea acestora au aparut: moneda, creditul, platile, care formeaza principalul obiect al activitatii bancare.

Prima forma de depozitare a valorilor a aparut la noi odata cu infiintarea, in 1864, a Casei de Depuneri si Consemnatiuni ce urma sa primeasca in administrare depuneri voluntare spre fructificare, oferind o dobanda de 5% depunatorilor ; dobanda se platea incepand cu a 61-a zi de la data scadentei. In 1880, a fost creata Casa de Economie, ca o anexa a Casei de Depuneri si Consemnatiuni, deoarece se urmarea atragerea economiilor populatiei.

Depunerile, dupa aceasta “restructurare”,nu puteau fi mai mici de un leu si mai mari de 300 de lei, intervalul dintre doua depuneri fiind de minim 8 zile. Nivelul dobanzii nu putea fi mai mare de 4.5% sau mai mic de 3%. Dobanzile se plateau in timp de 30 de ore, iar sumele nereclamate, in acest timp, se prescriau in folosul Casei de Economie.

Depunerile se restituiau la cerere, Casa avand dreptul sa le restituie intr-o luna pana la suma de 100 lei, in doua luni pentru sume pana la 500 lei si in trei luni cele de peste 500 lei.

Casa de Economie si-a inceput activitatea la 1 ianuarie 1881, reusind sa atraga un insemnat numar de depunatori; volumul depunerilor au ramas totusi, sub cel al Casei de Depuneri si Consemnatiuni. In perioada 1882-1899, depunerile voluntare au avut o dinamica ascendenta.

In Transilvania situatia a fost alta, facilitatile de tip bancar au fost furnizate de Banca Albina, infiintata in 1872, singura banca romana din Transilvania pana in 1918.

De-a lungul timpului depunerile(depozitele) au intalnit diferite forme in functie de bancile aparute in sistemul financiar-bancar romanesc. Cele mai importante banci de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX raman Banca Agricola, Banca de scont a Romaniei, Banca Romaneasca, Banca Generala Romana, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana. La jumatatea secolului XX existau 410 banci; in 1948 are loc nationalizarea BNR, apare Banca de Credit pentru Investitii, iar Casa de Depuneri si Consemnatiuni se transforma in CEC.

In urma reformei monetare din 1952, depunerile spre fructificare la Casa de Economii si Consemnatiuni devin nefavorabile pentru clienti, netinandu-se seama de importanta lor economica si de aspectul social. In economia de tranzitie atragerea depozitelor si-a castgat un loc foarte important in activitatea bancilor.

Depozitele bancare-aspecte teoretice

Constituirea depozitelor bancare de catre persoane fizice sau juridice prin depuneri de sume are o mare importanta in politica de atragere de disponibilitati banesti, atat in lei cat si in valuta.

Atragerea depozitelor constituie principala functie a unei banci comerciale si face parte din operatiunile de pasiv ale bancii.

Depozitele bancare reprezinta principala forma de imobilizare a resurselor temporare disponibile in vederea redistribuirii acestora sub forma de credite. Depozitele bancare se infiinteaza in baza unei “Conventii de Depozit” incheiata intre banca comerciala si titularul depozitului, care poate fi persoana fizica sau juridica.

In textul conventiei sunt mentionate o serie de prevederi esentiale:

- Elementele de identificare a bancii si a titularului de depozit;

- Mentionarea imputernicitilor care pot efectua operatiuni in contul titularului, inclusiv a semnaturilor lor;

- Suma depusa in contul depozit; in acest cont se mai pot depune ulterior diverse sume, fiecare dintre acestea constituind depozite separate;

- Durata/termenul depozitului(pentru fiecare depozit in parte); termenul poate fi de 1, 3, 6, 9, si 12 luni sau “la vedere”(pentru depozitele in lei) si 3, 6, 12 luni pentru depozitele in valuta.

- In cazul unui volum mare de diponibilitati, exista posibilitatea negocierii atat a dobanzii bonificate, cat si a termenelor;

- Fixarea nivelului dobanzii care, in functie de politica bancii, se poate fixa pe toata durata depozitului sau modificata pe parcurs;

- In functie de cum se consemneaza in conventia de depozit, dobanda poate fi platita lunar sau la expirarea termenului (capitalizarea dobanzii);

- Dobanda difera in functie de durata depozitului si de banca; un procent mai mic la depozitul „la vedere”(care pot fi returnate oricand titularul are nevoie) si mai mare, in functie de scadenta(aceste prevederi valabile atat pentru depuneri in lei cat si pentru cele in valuta);

- In situatia in care un depozit este lichidat inainte de scadenta, se calculeaza dobanda prevazuta „la vedere”,pe intreaga perioada pentru care a fost constituit depozitul;

- La expirarea scadentei depozitului, aceasta se prelungeste automat si pe aceeasi durata de timp, cu exceptia cazului in care titularul lichideaza depozitul la scadenta;

- Mentionarea comisionului perceput de banca pentru intretinerea contului de depozit al clientului;

- Semnaturile autorizate ale partilor: banca si titularul depozitului;

- Numarul dat contului de depozit.