Extras din referat

Norma IAS 39 stabileşte principiile de contabilizare ( constatare), de evaluare, şi cele relative la informaţiile de furnizat ce vizează activele financiare şi datoriile financiare ale unei întreprinderii, inclusiv contabilizarea operaţiilor de asigurare.Norma IAS 39, la fel ca şi norma IAS 32, care tratează prezentarea instrumentelor financiare şi a informaţiilor de furnizat ce la vizează, sunt doua poziţii oficiale importante ale IASC, referitoare la acelaşi subiect, chiar dacă alte norme existente abordează şi ele problemele relative la instrumentele financiare.

Norma IAS 39 va contribui in mod semnificativ la ameliorarea contabilizării instrumentelor financiare.Totodată, consiliul recunoaşte necesitatea unor dezvoltări noi.În acest sens, IASC participă la un grup de lucru ce studiază fezabilitatea unei evaluări a tuturor activelor financiare şi a tuturor datoriilor financiare la valoarea lor justă, plecând de la propunerile formulate in martie 1997 într-un document de lucru al IASC „ Contabilizarea activelor financiare şi a datoriilor financiare„.

Norma IAS 39 este aplicabilă situaţiilor financiare ale exerciţiilor deschise începând cu 1 ianuarie 2001.

Norma IAS 39 stabileşte principiile de contabilzare, de evaluare şi de informare referitoare la activele şi datoriile financiare.Este vorba de prima norma IASC , care tratează ansamblul subiectului în cauză, chiar dacă unele problemele ce intră în câmpul de aplicare a acestei norme au fost abordate în alte norme.

Campul de aplicare

Prezenta normă trebuie sa fie aplicată de toate întreprinderile, pentru toate instrumentele financiare, cu excepţia:

a) participaţiilor în filiale, întreprinderi asociate şi întreprinderi de tip”joint ventures” care sunt contabilizate conform normelor IAS 27: „ Situaţiile financiare consolidate şi contabilizarea participaţiilor în filiale” ; IAS 28 „Contabilizarea participaţiilor în întreprinderile asociate” şi IAS 31 „Informarea financiară relativă la participaţiile în întreprinderile de tip joint-ventures”;

b) drepturile şi obligaţiilor generate prin contractele de locaţie pentru care se aplică norma IAS 17 „contractele de locaţie”; totuşi,(i) creanţele ce rezultă din contractele de locaţie care sunt contabilizate în bilanţul locatorului sunt supuse prezentei norme şi (ii) prezenta norma se aplică produselor financiare derivate care sunt încorporate în contactele de locaţie;

c) activelor şi datoriilor patronilor, deţinute în cadrul planului de avantaje care se acordă personalului, pentru care se aplică norma IAS 19 „ avantajele personalului”;

d) drepturilor şi obogaţiilor ce decurg din contractele de asigurare, aşa cum sunt ele definite în cadrul normei IAS 32 „ instrumentele financiare: informare şi prezentare”; prezenta normă se aplică, totuşi, derivatelor care sunt încorporate în contractele de asigurare;

e) instrumentelor de capitaluri proprii emise de întreprinderea care prezinta situaţiile financiare, inclusiv instrumentelor de tip options,warrants şi alte instrumente financiare clasificate în categoria capitalurilor proprii ale întreprinderii ce prezintă situaţiile financiare;

f) contractelor de garanţie financiară, inclusiv a scrisorilor de credit care prevăd efectuarea de plaţi în caz de deficultate a debitorului la data exigibilităţii unei plaţi ( Norma IAS 37 „ provizioanele, datoriile eventuale şi activele eventuale” conţine comentarii privind contabilizarea şi evaluarea garanţiilor financiare, obligaţiilor din garanţie şi altor instrumente similare) ; dimpotrivă, contractele de garanţie financiară sunt tratate prin prezenta normă, dacă ele stipulează executarea de plăţi ca raspuns la variaţiile ratei specifice a dobânzii, la preţul unui titlu, la preţul unei marfuri, la notarea unui credit, la un curs de schimb, la un indice de preţ sau la o rată sau o altă variabilă; de asemenea, norma IAS 39 impune contabilizarea garanţiilor financiare asumate sau conservate ca urmare a normelor de scoatere din evidenţă totală sau parţială enunţate în subparagraful „ de contabilizarea”;

g) contarctelor în numele unei contapartide eventuale într-o grupare de întreprinderi;

h) contractelor care impun efectuarea unei plăţi pe baza variabilelor climatice, geologice sau a altor variabile fizice.

Norma IAS 39 nu modifică dispoziţiile relative la :

1) contabilizarea de către o societate – mamă a participaţiilor în filiale, în situaţiile sale financiare individuale;

2) contabilizarea de către un investitor a participaţiilor în întreprinderile asociate, în situaţiile sale financiare individuale;

3) contabilizarea de către un coantrepenor sau investitor a participaţiilor în întreprinderile de tip „ joint-ventures”, în situaţiile sale financiare individuale;

4) planurile de avantaje ale personalului, conforme dispoziţiilor normei IAS 26 „Contabilitatea şi rapoartele financiare ale regimurilor de pensionare”.

Norma IAS 39 trebuie să se aplice contractelor ce se bazează pe mărfuri, ce dau dreptul uneia sau celeilalte dintre părţi să se deconteze prin elemente de trezorerie sau cu ajutorul unui alt instrument financiar, cu excepţia contractelor de mărfuri (1) care au fost încheiate pentru a stisface restricţiile la care se aşteaptă întreprinderea, în materie de cumpărare, de vânzare sau de utilizare,(2) care au fost desemnate în acest scop, de la început şi (3) pentru care se aşteaptă o decontare prin livrare.