Contractul de Leasing

1. Introducere. Definitii

Analistii comertului international au scos în evidenta faptul ca leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu. Insistenta asupra acestui tip de contract este explicata de mai multi autori prin pragmatismul si eficacitatea lor.

Leasing-ul a aparut pentru prima data în Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, sa patrunda si în alte tari, îndeosebi în Europa .

În S.U.A., leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code si prin Uniform Commercial Code . În Marea Britanie, Franta si Belgia s-au elaborat reglementari, care definesc relatiile contractuale pe baza de leasing si precizeaza operatiunile pe care le include.

Leasing-ul a fost determinat, în aparitia sa de cauze obiective. Astfel, în S.U.A., în Marea Britanie si în alte tari erau întâmpinate greutati în finantarea afacerilor, ca urmare a rigiditatii formelor si procedeelor existente. Oamenii de afaceri simteau nevoia dotarii societatilor lor comerciale cu echipamente moderne, în conditiile în care utilajele din dotare se învecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Formula cumpararii unor bunuri de la vânzator în scopul închirierii lor acelor clienti care aveau nevoie de ele a aparut ca o formula salvatoare si eficienta.

Definitia leasing-ului poate fi data atât din punct de vedere economic, cât si juridic.

Din punct de vedere economic, leasing-ul reprezinta o operatiune de finantare în care finantatorul asigura fondurile necesare pentru întreaga investitie .

Din punct de vedere juridic leasing-ul a fost definit ca fiind o operatiune juridica prin care o persoana cumpara un bun spre a-l închiria unei alte persoane.

Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporara a bunurilor de investitii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se închiriaza masini si utilaje.

Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpararea unor bunuri în scopul închirierii lor; închirierea acestor bunuri în scopul unei redevente locative; folosirea acestor bunuri de catre client în scopuri profesionale; latitudinea clientului sa achizitioneze bunul respectiv la sfârsitul locatiunii.

În contractul de leasing sunt implicate mai multe parti, si anume:

cumparatorul (finantatorul) persoana care cumpara bunul pentru a-l închiria;

vânzatorul (furnizorul) persoana care vinde bunul si care poate fi chiar producatorul acestui bun;

clientul (utilizatorul)  persoana care are nevoie si, deci, solicita masina sau utilajul respectiv în locatie.

Prin intermediul acestui contract, finantatorul obtine beneficii importante, furnizorul are o piata asigurata pentru produsele sale, iar utilizatorul are posibilitatea sa-si procure masinile si utilajele fara investitii prea mari. Mai mult, el realizeaza reducerea cheltuielilor de productie si de credite pentru plati.

Din cele prezentate mai sus reiese ca putem defini leasing-ul ca fiind acea operatiune juridica prin care o persoana fizica sau juridica (o societate specializata) cumpara un anumit bun (de regula masini si utilaje) în vederea închirierii unei alte persoane (o societate care utilizeaza bunul respectiv).