Drept Comunitar

1.1. Constituire, obiective, principii, evoluţie numerică

Cele 3 Comunităţi, şi anume Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.), Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (C.E.E.A), au fost create prin tratate - acte de drept internaţional – încheiate şi ratificate de state suverane, conform procedurilor prevăzute deopotrivă de dreptul internaţional şi de dreptul constituţional al statelor membre, ele fiind astfel subiecte de drept internaţional public (organizaţii sau asociaţii de state). Aceste tratate sunt: Tratatul de la Paris din 1951 (intrat în vigoare în 1952) de înfiinţare a C.E.C.O. şi Tratatele de la Roma din 1957 (1958) de înfiinţare a C.E.E. şi C.E.E.A. Statele fondatoare sunt: Franţa, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania şi Italia.

În ce priveşte evoluţia Comunităţilor din punctul de vedere al numărului lor de membri, ulterior au mai aderat următoarele state:

- 1972 (1974) Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda

- 1979 (1981) Grecia

- 1985 (1986) Spania şi Portugalia

- 1994 (1995) Austria, Suedia şi Finlanda

- 2003 (2004) Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, Cipru şi Malta

- 2005 (2007) România şi Bulgaria

Obiectivele (finale) pe care şi le propuneau Comunităţile erau:

- realizarea unităţii europene, mai întâi economice şi mai apoi politice, între statele care împărtăşesc aceleaşi valori

- asigurarea progresului economic şi social al popoarelor membre, ridicarea nivelului lor de trai, expansiunea economică stabilă şi concurenţa loială, convergenţa economiilor şi reducerea decalajelor dintre regiuni

- deschiderea economiilor membre spre economia mondială, prin realizarea de schimburi libere în cadrul organizaţiilor mondiale de comerţ

Atingerea obiectivelor menţionate urma să se realizeze prin instituirea unei pieţe comune (obiectiv imediat).

Piaţa comună este un spaţiu economic între două sau mai multe state, în care persoanele, produsele, serviciile şi capitalurile circulă liber pe baza regulilor economiei de piaţă (zonă de liber schimb), spaţiu administrat şi gestionat de instituţii comune prin intermediul unor politici comune (legislaţie comună).

Libera circulaţie presupune eliminarea barierelor de orice natură (în primul rând a celor fizice care sunt frontierele, a celor sanitar-veterinare, fiscale, profesionale, ecologice, tehnice etc.), directe sau indirecte, discriminatorii sau nediscriminatorii; cele discriminatorii directe nu sunt admisibile în nici o situaţie şi trebuie eliminate prin aplicarea regulii tratamentului naţional pentru cetăţenii, produsele, serviciile etc. străine, cele discriminatorii indirecte şi cele nediscriminatorii, în măsura în care sunt obiectiv necesare pentru satisfacerea unui interes general, nu trebuie eliminate dar trebuie şi pot fi neutralizate prin adoptarea de reguli comune sau prin armonizarea sau coordonarea legislaţiilor statelor membre.

Mijloacele de atingere a obiectivelor stabilite erau şi sunt:

- libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor

- stabilirea unui tarif vamal comun şi a unei politici comerciale exterioare comune

- stabilirea unei politici comune agricole

- stabilirea unei politici comune în transporturi

- stabilirea unei politici comune a concurenţei comunitare

- coordonarea politicilor economice ale statelor

- armonizarea şi apropierea legislaţiilor lor

- crearea unui fond social european, destinat ridicării nivelului de trai al salariaţilor şi ameliorării posibilităţilor de a găsi de lucru

- crearea unei Bănci Europene de Investiţii (B.E.I.), destinate să susţină expansiunea economică prin credite pentru investiţii

Ca orice persoane juridice, Comunităţile erau guvernate de principiul specialităţii; specialitatea stabilită iniţial era: sectorul cărbunelui şi oţelului pentru C.E.C.O., sectorul energiei atomice pentru C.E.E.A., economia în ansamblul ei + o parte din sfera socialului pentru C.E.E

Având în vedere că Tratatul de înfiinţare a C.E.C.O., încheiat pentru 50 de ani, a ajuns la termen în anul 2002 iar statele membre au convenit ca el să nu fie reînnoit, această Comunitate a încetat să mai existe începând cu anul 2002, toate fondurile sale fiind transferate prin Tratatul de la Nisa C.E