Management

1. Fundamentele teoretice ale managementului

1.1. Definire si scurt istoric

Necesitatea aparitiei si dezvoltarii managementului a constituit-o munca, mai precis munca in comun a mai multor persoane, in vederea obtinerii unor rezultate superioare atat d.p.d.v. calitativ, cat si cantitativ.

Inceputurile activitatii de management sunt strans legate de constituirea primelor colectivitati umane in comuna primitiva, unde se exercitau o serie de activitati specifice managementului:

- desemnarea unui conducator;

- adoptarea unor hotarari privind activitatea desfasurata de catre acesta;

- existenta unor modalitati de organizare si conducere.

Pe masura evolutiei societatii, a accentuarii diviziunii sociale a muncii, a colaborarii si cooperarii in productie, a cresterii complexitatii activitatilor desfasurate, s-a resimtit nevoia aparitiei si exercitarii activitatii manageriale pe baza unor reguli, principii, instrumente, metode si tehnici, mijloace specifice care, in final, au conturat continutul stiintei managementului. Rezulta ca se poate aprecia faptul ca activitatea de management este tot atat de veche ca si civilizatia umana. Trecerea de la un sistem economic la altul a insemnat nu numai un nivel calitativ superior al activitatii respective, ci si desfasurarea unei activitati mangeriale cu caracteristici mai bune d.pd.v. functional si structural.

Desi practica mangementului are o existent milenara, stiinta managementului s-a conturat relativ tarziu abia la inceputul secolului XX.

Intemeietorii managementului sunt considerati F. Taylor, H. Fayol care, in lucrarile lor „Principiile managementului stiintific“, „Administrarea generala si industriala“, au analizat pt. prima data intr-o maniera stiintifica procesul managerial.

Def. 1: „Managementul este stiinta si arta de a conduce eficient, de a optimiza folosirea tuturor resurselor in vederea obtinerii succesului.“ (Mihail Dumitrescu)

Def. 2: „Management inseamna atingerea obiectivelor prin intermediul altor oameni.“ (M. Peel)

Manager alti oameni Obiective

Def. 3: „Managementul reprezinta ansamblul proceselor si relatiilor de marketing a caror studiere vizeaza descoperirea legitatilor si principiilor care le guverneaza si conceperea de noi metode, sisteme si tehnici de conducere, de natura sa asigure cresterea competitivitatii.“(Ovidiu Nicolescu)

Marketingul este abordat in literatura de specialitate din 2 puncte de vedere:

a) ca stiinta – marketingul este un ansamblu coerent si organizat de cunostinte, concepte, principii, metode, tehnici, instrumente, prin care se explica in mod sistematic fenomenele si procesele ce au loc in cadrul organizatiilor.

Ansamblul proceselor prin care elementele teoretico-metodologice furnizate de stiinta managementului sunt operationalizate (transpuse) in practica manageriala reprezinta managementul stiintific.

b) ca arta – managementul pune in valoare cea mai importanta resursa a organizatiei, singura cu caracter creator, adica omul. Interpretat ca arta, managementul se bazeaza pe persoanlitatea managerului, pe capacitatea acestuia de a se purta cu oamenii, atat cu salaratii cat si cu partenerii intreprinderii (furnizorii, clientii, institutiile financiar-bancare). Prin aceasta prisma, managementul apare ca o indeletnicire, ca pricepere, care se diferentiaza in raport cu experienta,vocatia, talentul sau priceperea managerului.

Cele 2 ipostaze ale managementului sunt complementare. Astfel, arta de a conduce se bazeaza in primul rand pe cunostintele furnizate de stiinta managementului, pe cunoasterea realitatilor concrete si, ulterior, pe talentele si aptitudinile managerului de a aplica regulile, principiile, metodele si tehnicile furnizate de stiinta mangementului.

1.2. Procesele si relatiile de management

Esenta stiintei managemnetului o reprezinta procesele si relatiile de management, prin care continutul si modul lor de manifestare prezinta o serie de trasaturi particulare, ceea ce-i confera managementului o specificitate pronuntata.

Atat procesele manageriale, cat si cele de executie, reprezinta procese de munca a caror desfasurare presupune imbinarea obligatorie a 3 elemente:

- obiectul muncii;

- mijlocul de munca;

- forta de munca.

Procesele de munca constituie competenta principal a unui proces de productie, iar d.p.d.v al continutului presupune presupune munca fizica inelectuala sau o combinatie a acestora. Alaturi de procesul tehnologic, procesul de munca e acea latura a procesului de productie ce reprezinta activitatea omului in calitate de executant sau de manager, in sfera productiei sau circulatiei bunurilor, precum si in indeplinirea unei functii de administratie sau din sfera neproductiva.