Sisteme de Conducere a Managementului

SISTEMELE DE CONDUCERE A PRODUCŢIEI

Progresul oriecarei societati depinde de eficienta cu care sunt folosite resursele umane, materiale si financiare de care dispune ferma.

Eficienta economica este in esenta un raport intre optimul consumului si cel al productiei sau, altfel spus, ansamblu al activităţii economice si sociale reprezentând maximum de efecte cu minimum de eforturi sau raportul dintre efectul util (rezultatul) si efortul depus pentru obţinerea lui, adică raportul dintre consumul de factori de producţie si rezultate obţinute.

SISTEMELE DE CONDUCERE A PRODUCŢIEI

Optimizarea Tehnologiilor de Producţie a apărut ca o necesitate sau chiar o completare pentru unele din variantele existente; dintre acestea, apropierea cea mai evidentă este cu sistemele MOP. Punctul de plecare în conceperea şi în implementarea acestor sisteme este programul de fabricaţie care se stabileşte pe baza unor comenzi încheiate anterior sau a unor previziuni statistice ale cererii, în funcţie de care se planifică sau se modifică programul iniţial de aprovizionare cu resurse materiale.

Pe baza acestui program, se determină modalităţile de acoperire cu capacitate (pe tipuri de maşini şi utilaje, necesar de forţă de muncă pentru diferite specializări) şi, doar în ultimă instanţă, se trece la modificarea programelor stabilite iniţial. În contrast cu sistemele de tip MOP, punctul central al unui sistem OPT este capacitatea disponibilă a sistemului de producţie în funcţie de care se vor determina programele de producţie care se pot realiza într-o anumită perioadă de timp.

SISTEMELE DE CONDUCERE A PRODUCŢIEI

Pentru orice verigă din cadrul sistemului se poate calcula balanţa de corelare capacitate- încărcare; ea reprezintă diferenţa între timpul disponibil al unui tip de utilaj i (Tdi) şi timpul total necesar realizării unui volum de producţie programat la acel tip de utilaj (Ttni). În managementul tradiţional al producţiei sistemul are o verigă conducătoare, în raport cu care celelalte tipuri de utilaje înregistrează un excedent sau un minus de capacitate.De aici se poate scrie relaţia:

Tdi = Tdi – Ttni

În funcţie de valoarea lui Tdi, care poate fi negativă sau pozitivă, acea verigă este considerată loc îngust sau cu excedent de capacitate.

Un practician britanic (Lundrigan) a sugerat în anul 1986 că OPT combină avantajele sistemelor MRP ll şi JIT în aşa numitul “Sistem Occidental de tip JIT. Considerăm că este un punct de vedere realist, dacă ne gândim că OPT are similitudini la nivel de loc de muncă cu JIT- de exemplu utilizarea loturilor mici, atât în producţia propriu-zisă, cât şi în activitatea de transport operaţional. Asemănările cu MOP se referă la faptul că, în principal, ambele sisteme operează cu aceleaşi date de intrare:

scheme constructive ale produselor,

fişe tehnologice,

evidenţe clare ale stocurilor.

. E. Vollman defineşte OPT-ul ca fiind “o extensie a unui MOP. Rolul OPT este de a evalua programul de fabricaţie dintr-un MRP şi de a-l pune în acord cu capacităţile disponibile din perioada respectivă. Acest punct de vedere este argumentat de Vollman prin faptul că un sistem MRP ll se divide în trei părţi:

programul de fabricaţie concretizat în volumul de produse finite rezultat în urma procesului de producţie;

procesul de producţie care transformă materiile prime şi materialele în produse finite, aici se includ cerinţele legate de asigurarea resurselor de echipamente şi de forţă de muncă.

activitatea de aprovizionare care asigură achiziţionarea materiilor şi a materialelor necesare derulării programate a programelor de fabricaţie.

Un sistem de conducere a producţiei de tip OPT are nevoie de o bază de date care constă dintr-un volum mare de informaţii ce trebuie prelucrate în cadrul softului OPT.

Acesta constă într-o abordare matematică ce cuprinde:

anumite restricţii legate de locul de muncă îngust şi care, în urma prelucrării, oferă în final programele de fabricaţie

să se cunoască fluxul tehnologic pe care îl parcurge din stadiul iniţial de materie primă şi până la cel final de produs finit,

alte categorii de informaţii legate de duratele de realizare (normele de timp) pentru fiecare stadiu (operaţie simplă), nivelele stocurilor, etc