Integrarea comerțului românesc în structurile de distribuție intern

Comerţul reprezintă unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei şi

constituie un element „cheie” al modelului socio–economic, jucând un rol major în schemele socio-culturale, stilul de viaţă şi amenajarea teritorială a unei ţări.

Performanţele acestui sector se reflectă foarte bine în gama şi varietatea de produse şi servicii existente pe pieţele româneşti. Acestea se materializează prin:

- Existenţa unei foarte mare diversităţi de mărfuri, cuantificate printr-o

paletă de preţuri accesibile pentru majoritatea categoriilor de populaţie ;

- Îmbunătăţirea calităţii vieţii, mai ales în zonele unde posibilităţile de

cumpărare sunt esenţiale pentru desfăşurarea activităţii umane ;

- Respectarea normelor de mediu, de etică şi sociale acceptabile vizavi de

produsele şi serviciile comercializate.

Sectorul comerţului prezintă particularităţi de structură şi funcţionare care îl disting şil

identifică, faţă de celelalte întreprinderi mici şi mijlocii şi microîntreprinderi; 50,2%

din IMM – urile din România sunt implicate în activitatea de comerţ, procentul

corespunzător la nivel european fiind de 2 ori mai scăzut.

Comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă este reglementată în România

în principal de :

- O.G. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă,

aprobată prin Legea 650/2002 (M.O.424/2000);

- H.G. 333/2003 Norme metodologice de aplicare a O.G. 99/2000 privind

comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă (M.O. 235/2003);

- H.G. 348/2004 privind exercitarea comerţului cu produse si servicii de piaţa în

unele zone publice.(M.O.269/2004)

- H.G.1454/2004 pentru aprobarea criteriilor de implantare a structurilor de

vânzare cu amănuntul cu suprafaţă mare şi definirea tipologiei structurilor de

vânzare (M.O.854/2004);

În comerţul din România au avut loc importante modificări structurale, prin

dezvoltarea de noi structuri logistice adaptate la cerinţele actuale ale pieţei şi s-au

implementat şi dezvoltat noi tehnici de marketing.

Atât dimensiunile pieţei (a doua ca mărime în Europa Centrală şi de Est, după

Polonia) cât şi creşterea puterii de cumpărare a populaţiei au constituit premisele

principale pentru pătrunderea lanţurilor comerciale străine pe piaţa românească.

Astfel dacă buticul a fost prima formă de comerţ în economia de piaţă în România

anilor '90 , astăzi piaţa de retail include: supermarketuri ,hypermarketuri, magazine

de tip cash & carry ,mall-uri, chiar centre comerciale specializate, cum sunt cele de

bricolaj. Aceasta a influenţat printre altele reducerea numărului chioşcurilor şi a

magazinelor de tip mixt.

Tot mai multe companii de renume internaţional sunt interesate de potenţialul pieţei din România. Comercianţii cu amănuntul din Germania şi Austria au beneficiat de avantajul apropierii de pieţele est – europene şi au intrat primii pe piaţă, dobândind un avantaj temporar faţă de alţi competitori. Alte reţele internaţionale din Belgia, Anglia şi Franţa au început sau intenţionează să investească în România,

Din informaţiile pe care le deţinem din publicaţii de specialitate ( revista Magazinul

Progresiv , Capital, Adevărul Economic ş.a.) referitor la marile lanţuri de distribuţie în

România , responsabilii distribuţiei internaţionale îşi îndreaptă în continuare investiţiile către România, investindu-se peste un miliard de euro până în 2007.

România dispune de un potenţial important pentru expansiunea marilor distribuitori ,

şi piaţa nu va fi saturată mai devreme de doi sau trei, apreciază analiştii în

domeniu. Potrivit declaraţiilor acestora, românii îşi fac în număr tot mai mare cumpărăturile în hipermarketuri şi cheltuiesc de fiecare dată câte 40 –50 euro în medie , adică o sumă comparabilă cu cea înregistrată în ţările UE.

Deja vânzările marilor distribuitori au reprezentat în anul 2003 o cotă de 20% din piaţă iar în anul 2004 , la nivel naţional supermarketurile au revendicat 12% din

cheltuielile populaţiei pentru bunuri de larg consum .