Aspecte financiare ale căsătoriei în legislația americană

Aspecte financiare ale casatoriei

Majoritatea bunurilor acumulate in timpul casatoriei sunt considerate bunuri comune sau bunuri maritale ( „marital or community property”). De exemplu, salariile castigate de sot si sotie in timpul casatoriei, sunt considerate in general bunuri maritale. Daca unul sau ambii soti cumpara o casa sau deschid o afacere in timpul casatoriei, in mod obisnuit, acestea vor fi bunuri maritale, mai ales daca sunt cumparate din castigurile sotului sau sotiei.

Bunurile proprii („separate property”) sunt bunurile pe care fiecare dintre soti le detineau inainte de casatorie. In aceasta categorie de bunuri intra si mostenirile si cadourile (cu exceptia cadourilor dintre soti) primite de-a lungul casatoriei. Inainte si dupa casatorie, fiecare dintre soti poate detine controlul bunurilor proprii. Fiecare dintre soti poate cumpara, vinde sau imprumuta bani in cont propriu. Veniturile castigate din bunurile proprii, cum ar fi dobanzile, dividendele sau chiriile sunt in general clasificate ca bunuri proprii. Cu toate acestea, in unele state care recunosc comunitatea de bunuri a sotilor, aceste profituri, pot deveni bunuri comune.

Bunurile proprii pot deveni bunuri comune daca sunt amestecate cu acestea. Daca, spre exemplu, sotia a detinut un bloc cu apartamente de inchiriat inainte de casatorie si si-a depus cecurile incasate intr-un cont comun, banii proveniti din chirii vor deveni bani comuni cu toate ca apartamentele sunt bunuri proprii ale sotiei, atat timp cat aceasta le pastreaza sub numele ei. Daca sotia trece proprietatea de pe numele ei pe numele folosit de amandoi, atunci cladirea s-ar transforma in bun comun.

Bunuri comune ale sotilor

Sotul si sotia pot detine bunuri comune in timpul casatoriei. Acest lucru are loc numai in statele care recunosc comunitatea bunurilor. 10 state – Alaska, Arizona, California, Idaho, Louisiana, Nevada, New Mexico, Texas, Washington si Wisconsin – folosesc sistemul comunitatii bunurilor. Aceste jurisdictii retin faptul ca fiecare dintre soti impart in mod egal veniturile castigate si proprietatile dobandite in timpul casatoriei. Aceasta se intampla chiar daca numai unul dintre soti a dobandit toate veniturile. In celelalte state sotii impart bunurile, in general, sub una din urmatoarele trei forme de coproprietate:

- proprietate indiviza (joint tenancy). Este o forma a proprietatii care exista atunci cand doua sau mai multe persoane sunt proprietare ale unui singur lucru si detin un drept de supravietuire. Fiecare persoana are drept de proprietar. Daca unul din coproprietari moare celalat proprietar devine unic proprietar.

- tenancy by the entirety. Permisa numai in unele state, tenancy by the entirety este un tip de coproprietate intre sot so sotie. Ca si posesiunea comuna, include un drept de supravieturie. Dar creditorul unuia din soti poate renunta la urmarirea proprietatii. Fiecare parte trebuie sa consimta la vanzarea proprietatii.

- (tenancy in common). Aceasta forma de coproprietate da fiecarei persoane control asupra partii sale de proprietate dar care parti trebuie sa fie egale. Legea nu limiteaza tenancy in common. Ten in com nu are dreptul de supravietuire; cand unul din soti moare, partea acestuia se transmite mostenitorilor, fie dupa vointa, fie dupa legea statului.

Tenancy rules difera de la un stat la altul. Unele sunt complexe si trebuie create intr-o maniera precisa; altfel se poate ca ele sa nu fie aplicate de instanta judecatoreasca..

Datoriile

Daca ambii soti au semnat pentru datorie, amandoi vor fi responsabili pentru plata acesteia. De exemplu, sa pesupunem ca ambii soti au aplicat pentru un card de credit. Daca ambii semneaza formularul de aplicare si promit sa plateasac facturile, amandoi vor fi responsabili pentru plata bilantului creditului, companiei sau magazinului care a emiscardul, chiar daca numai unul dintre ei s-a folosit de card si celalalt s-a impotrivit.

In mod similar, daca sotul si sotia semneaza pentru ipotecarea casei, ambii sunt posibili datornici companiei de ipotecare, chiar daca unul dintre ei nu mai locuiest in casa ipotecata.

De asemenea, sotu si sotia pot fi responsabili pentru datoriile celuilalt, chiar daca nu au semnat, daca datoria este considerata ca o cheltuiala de familie. Unele state au statute pentru cheltuielile familiale, in care sotul sau sotia sunt responsabili legal pentru cheltuiala facuta in beneficiul familiei, chiar daca celalalt sot nu a semnat sau nu a fost d ecaord cu cheltuiala respectiva. Alte state impun obligatia de cheltuieli familiale prin dreptul comun, fara niciun alt statut. Astfel, daca sotia a dus copilul la doctor sau a facut cumparaturi la un magazin local, sotul poate fi responsabil legal deoarece acestea sunt cheltuieli in beneficiul familiei, chiar daca nu au fost facute de el.

Pe de alta parte, daca sotia plateste facturi emise pentru o vacanta personala sau daca sotul cumpara monede scumpe pentru colectia lui de monede, in mod normal, celalalt este responsabil legal numai daca el sau ea au semnat pentru acea cheltuiala.

Deci in general, niciunul dintre soti nu este responsabil legal pentru datoria pe care celalalt a adus-o in casatorie. Asemenea datorii apartin celui care le-a produs.

Cu toate acestea, in multe state, o datorie produsa inainte de casatorie poate fi folosita impotriva proprietatii maritale a unei noi casatorii. De exemplu, daca un barbat a fost dator cu 15,000 $ pentru pensia alimentara a copilului din prima casatorie dar a detinut o casa sau un cont bancar in proprietate indiviza (joint tenancy) cu a doua sotie, aceste bunuri pot fi luate de Curte pentru plata datoriei de 15,000 $. Daca cea de-a doua sotie are indoieli in privinta primei sotii sau a creditorilor din prima casatorie care ridica pretentii asupra bunurilor dobandite in ce-a de-a doua casatorie, aceasta ar trebui sa-si pastreze majoritatea bunurilor pe numele ei, decat in posesiune comuna cu sotul ei.

Daca unul dintre soti detine o afacere si celalalt nu, sotul care nu detine afacerea, in mod normal nu va fi responsabil legal pentru datoriile firmei,numai daca a semnat pentru aceasta sau cuplul a rezidat intr-un stat care recunoaste proprietatea comuna.