România în contextul schimbărilor majore ale mediului înconjurător

When the environment becomes less valuable or damaged, environmental degradation is said to occur. There are many forms of environmental degradation. When habitats are destroyed, biodiversity is lost, or natural resources are depleted, the environment is hurt.

Environmental degradation can occur naturally, or through human processes. The largest areas of concern at present are the loss of rain forests, air pollution and smog, ozone depletion, and the destruction of the marine environment. Pollution is occurring all over the world and poisoning the planet's oceans. Even în remote areas, the effects of marine degradation are obvious.

În some areas, the natural environment has been exposed to hazardous waste. In other places, major disasters such aş oil spills have ruined the local environment.

In my work I chose to develop this issue based having aş subject România. I believe that this study case will highlight the need of approaching these problems în a very serious way.

Capitolul 1. Mediul înconjurător - definire concept

Noţiunea de mediu, noţiune cameleon, cum este caracterizată de Michel Prieur, cunoaşte nenumărate valenţe şi este folosită cu înţelesuri mai mult sau mai puţin diferite în numeroasele medii ale societăţii umane.Mediul înconjurător este o noţiune fundamentală care stă la baza ecologiei ca ştiinţă, fiind susceptibilă în raport cu necesitatea punerii în valoare sau a ocrotirii elementelor sale componente de reglemetare juridică. Mediul cuprinde:

• resursele naturale abiotice şi biotice, cum sunt aerul, apa, solul, fauna şi flora, precum şi interacţiunile între aceşti factori;

• bunurile care compun moştenirea culturală;

• aspectele caracteristice ale peisajului.

Aşa cum reiese din literatură, această noţiune nu este definită într-un mod unitar, ambiguitatea termenului fiind consecinţa conotaţiei date în diverse domenii - ştiinţele naturii, arhitectură, urbanism, drept etc. Spre exemplu, ecologii văd, mediul” un ansamblu format din comunităţile biologice şi factorii abiotici (sau altfel spus ansamblul de elemente şi echilibre de forţe concurente, de natură diversă, care condiţionează viaţa unui grup biologic.

Sunt şi definiţii mai cuprinzătoare, de exemplu, un autor defineşte mediul înconjurător ca fiind, reprezentat de mulţimea factorilor naturali şi artificiali, de ordin biologic, fizico-chimic şi social, capabili să influenţeze direct sau indirect starea componentelor abiotice şi biotice ale biosferei”. Alte definiţii au în vedere elemente comune precum: viaţa omului, calitatea vieţii şi fiinţa umană. Arhitecţii consideră mediul drept zona de contact între un spaţiu construit şi mediul ambiant (natural şi artificial).

În DEX, mediul este definit ca fiind, natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află fiinţele şi lucrurile”. Mediul, în acest caz, apare ca un sistem infinit sau ca un mediu general. Se spune însă că orice fiinţă vie are un mediu înconjurător al ei, care îi influenţează creşterea, dezvoltarea şi comportamentul. Ansamblul forţelor care acţionează imediat şi nemijlocit asupra unei fiinţe constituie mediul eficient.

Conform dicţionarului Grand Larousse (1972) mediul este definit ca, ansamblul de elemente naturale ori artificiale care condiţionează viaţa omului”, fără a se avea în vedere şi termenul de protecţie. Sunt şi lucrări care consideră noţiunea de, mediu” sinonimă cu mediul înconjurător, ambiant, ecologic sau de viaţă. În literatură s-a încercat clasificarea tipurilor de mediu după mai multe criterii astfel:

• după componentele biologice: mediu biotic şi mediu abiotic;

• după natura fizică: mediu terestru, aerian şi acvatic;

• după natura chimică: medii dulcicole (lacuri, bălţi), medii salmastre (salinitate medie), sărate (mări) şi foarte sărate;

• după pH: medii acide, alcaline sau neutre;

• după intervenţia antropică: mediu urban, rural, mediu afectat de om şi mediu natural;

• după domeniul întinderii: mediu geografic, operaţional, perceptual şi comportamental.

Prin mediu înconjurător său mediu ambiant se înţelege ansamblul de elemente şi fenomene naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţionează viaţa în general şi pe cea a omului în special.

Capitolul 2. Necesitatea abordării problematicii mediului înconjurător

Protecţia mediului constituie o prioritate a dezvoltării economico-sociale ce are ca scop obţinerea unui mediu curat şi sănătos care să nu afecteze posibilităţile de dezvoltare a generaţiilor viitoare. Este necesară asigurarea protecţiei mediului înconjurător şi conservarea resurselor naturale, în concordanţă cu cerinţele unei dezvoltări economice şi sociale durabile, precum şi creşterea nivelului de educaţie şi conştientizarea populaţiei privind realizarea acestor obiective.

Creaţie a naturii, omul a acţionat asupra acesteia transformând-o în interesele sale şi devenind totodată creator al mediului sãu de viaţa. Prin capacitatea sa de a descoperi, a inventa şi a crea, omul s-a dovedit apt sã realizeze modificări asupra naturii, sã transforme mediul înconjurător în favoarea sa, putând provoca însã şi pagube imense.

Ca factor de importanţă vitală pentru societatea noastră, se impune cu necesitatea ca fiecare om să devină un participant conştient, practic şi energic în munca de prevenire a degradării mediului înconjurător, de ameliorare a calităţii vieţii lui.

Cu toate ca rezolvarea acestor probleme pe plan naţional este o chestiune strictă, proprie fiecărui stat în parte, totuşi la elucidarea lor trebuie să se ţină seama de faptul că mediul uman este global, în natură, şi că pentru mai eficientă soluţionare a problemelor, cooperarea internaţionala poate juca un rol important în protecţia şi gospodărirea raţionala a mediului înconjurător.

Civilizaţia modernă dezvoltată o dată cu industrializarea şi cu avântul societăţii umane, interesate de eficienţă şi profit, s-a fondat pe ideea că omul este stăpânul suprem al mediului înconjurător, de la care trebuie smulse – potrivit intereselor imediate – maximum de foloase. În acest fel, au fost treptat date uitării mileniile de convieţuire armonioasă, solidară, a omului cu mediul său natural, făcându-şi loc o mentalitate nouă, tradusă în atitudini care merg de la indiferenţă până la agresiune inconştientă împotriva acestuia. Consecinţele practicilor iresponsabile s-au acumulat treptat-treptat, ajungându-se, cu deosebire în ultimele decenii, la conturarea unor previzibile dezastre ecologice. Acestea fiind spuse abordarea problematicii mediului înconjurător este una cât mai actuală şi vitală pentru dezvoltarea unei societăţi.