Cuprins
- Capitolul 1. STRATEGIA
- 1.1 Definirea strategiei
- 1.2 Caracteristicile strategiei
- 1.3 Rolul strategiilor
- 1.4 Criterii de clasificare
- 1.5 Johnson și Scholes
- 1.6 Chandler
- 1.7 Amstrong
- Capitolul 2. ORGANIZAREA
- 2.1 Definirea organizării
- 2.2 Criterii de concepere a structurii organizatorice
- 2.3 Funcția de organizare
- Capitolul 3. STUDIU DE CAZ
- 3.1 Povestea marcii “Milka”
- 3.2 Volumul productiei si vanzarilor
- 3.3 Capacitatea pietei
- 3.4 Dezvoltarea pietei
- 3.5 Strategia pretului
- 3.6 Promovarea
- 3.7 Analiza SWOT
- BIBLIOGRAFIE
Extras din proiect
Capitolul 1. Strategia
1.1 Definirea strategiei
Majoritatea organizațiilor încearcă să elaboreze și să implementeze strategii pentru atingerea obiectivelor pe termen lung. Prezentarea strategiei organizației, alături de misiunea și obiectivele sale reprezintă un plan strategic al organizației. Pentru elaborarea și aplicarea acestei strategii un rol important îl deține un anumit aspect al funcției de previziune numit management strategic.
Managementul strategic este un proces prin care managerii formulează și implementează strategii pentru optimizarea din punct de vedere strategic a atingerii unui obiectiv, în anumite condiții interne și externe date. Această definiție reflectă faptul că managementul strategic este orientat spre atingerea unor obiective pe termen lung și ia în considerare factorii de mediu precum și trăsăturile caracteristice ale firmei implicând elaborarea anumitor strategii.
1.2 Caracteristicile strategiei
Conform definiției strategiei, rezultă trăsăturile sale definitorii, obligatorii de întrunit:
a) strategia are în vedere realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub forma de misiune și obiective;
b) strategia vizează perioade viitoare din viața firmei, cel mai adesea de 3-5 ani. De aici și gradul ridicat de incertitudine ce-i este asociat.
c) Sfera de cuprindere a strategiei este organizația în ansamblul sau părți importante ale acesteia.
d) Conținutul strategiei se rezumă la elementele esențiale, concentrându-se asupra evoluțiilor majore ale firmei. Prin strategie se prevăd mutații tehnologice, comerciale, financiare, manageriale, etc., de natură să asigure supraviețuirea și dezvoltarea firmei;
e) Strategia se bazează pe abordarea corelativă a organizației și mediului în care își desfășoară activitatea. Prevederile strategiei au în vedere, în bună măsură, realizarea unei interfețe cât mai eficace între firmă și mediu, reflectată în performanțele organizației;
f) Prin modul cum este concepută strategia este necesar să aibă în vedere și să favorizeze desfăsrșurarea unui intens proces de învățare organizațională. Prin aceasta se desemnează, nu numai însușirea de noi cunoștințe de către salariații unei organizații, dar și transformarea lor în noi abilități care se reflectă în comportamentele și acțiunile lor;
g) La baza abordării strategiei se află principiul echifinalității. Potrivit acestuia, există mai multe modalități sau combinații de resurse și acțiuni, prin care se poate asigura atingerea unui anumit obiectiv. În consecință, atât în elaborarea, cât și în implementarea strategiei, nu trebuie absolutizată o singura combinație;
h) Strategia are de regulă un caracter fomalizat, îmbrăcând forma unui plan. În întreprinderile mici, acesta este un “business plan”, pe când în marile corporații, strategiile au, de regulă, forma unor planuri sau programe pe termen lung, ale căror proceduri și mecanisme de elaborare și implementare sunt bine precizate;
i) Obținerea avantajului competitiv, referitor la costul și calitatea produsului, constituie scopul principal al elaborării strategiei și criteriul cel mai important de evaluare a calității sale.
1.3 Rolul strategiilor
Indiferent de forma juridică sub care se poate prezenta o firmă, managementul modern al producției industriale situează pe un prim plan elaborarea unor strategii economice adecvate care să permită realizarea obiectivelor propuse în condițiile existenței unei puternice competiții pe piața internă și externă.
Elaborarea și aplicarea unor strategii economice adecvate trebuie să țină seama de noile condiții interne și internaționale în care unitatea industrială își desfășoară activitatea pentru că in acest fel să se poată defini mijloacele și căile necesare care trebuie folosite a se putea determina o orientare economică viabilă care să ghideze conducerea firmei pentru realizarea obiectivelor propuse în condiții de rentabilitate.
Rolul factorului uman în întreaga activitate a unității fac ca strategia de dezvoltare a firmei să poată fi privită și ca o strategie de dezvoltare umană, care prefigurează în special laturile calitative ale procesului (ridicarea pregătirii profesionale a personalului muncitor, dar și economică, de conducere, politică etc, implementarea unor forme eficiente de motivare s.a.).
Orice strategie de dezvoltare a firmei, pentru a fi eficientă, trebuie elaborată temeinic, științific. De aceea, la momentul elaborării ei, este necesar să se ia în considerare totalitatea factorilor care pot avea influență asupra acesteia, să se analizeze fiecare dintre acești factori și să se desprindă modul în care își pun amprenta asupra strategiei firmei, presiunea pe care o exercită și sensul acțiunii.
1.4 Criterii de clasificare
A. CLASIFICARE DUPĂ SFERA DE CUPRINDERE
După sfera de cuprindere, strategiile pot fi grupate în două principale categorii: strategii globale și strategii parțiale.
A.1. STRATEGIILE GLOBALE
Acestea cuprind obiectivele fundamentale și opțiunile majore ale întregii firme, antrenând întregul potențial al acesteia.
Strategiile globale presupun stabilirea unor direcții comune de urmat în toate domeniile (comercial, de producție, de personal, etc.) și pentru ansamblul produselor din portofoliu. Aceste strategii presupun rezolvarea a numeroase probleme de coordonare între diferitele activități, de alocare a resurselor disponibile pentru diferitele domenii si activități ale organizației.
A.2 STRATEGIILE PARȚIALE
Acestea cuprind obiectivele derivate și opțiunile strategice de la nivelul diferitelor domenii ale activității firmei, precum și anumite parți din potențialul acesteia.
Strategiile parțiale cuprind direcțiile în care trebuie să acționeze firma în diferitele domenii, care sunt modalitățile de a obține avantajul competitiv în aceste domenii, precum și responsabilitățile ce revin respectivelor domenii sau funcțiuni în aplicarea strategiei globale a firmei.
B. CLASIFICARE ÎN FUNCȚIE DE DINAMICA OBIECTIVELOR
În funcție de dinamica obiectivelor fixate, strategiile organizației se grupează în trei categorii: strategii de dezvoltare, strategii de consolidare și strategii de redresare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Organizarea si Strategia.doc