Stil Democrat versus Stil Autocrat

In orice tip de organizatie umana exista doua nivele - conducerea si executia, iar randamentul, performantele, succesul activitatii desfasurate depind in mare masura si de raportul dintre conducere si executie, de relatiile ce se stabilesc intre aceste doua nivele. Importanta acestui factor a determinat efectuarea unor studii economice, sociologice si psihologice, care au definit si au caracterizat activitatea de conducere sub toate aspectele ei, precum si relatiile dintre sefi si subalterni.

Stilul este felul propriu de a se exprima al unei persoane, o metoda sau o maniera de lucru, modul sau general de a fi . Cand raportam aceste caracteristici la modul cum cineva actioneaza in mod constant la locul sau de munca, la ceea ce este propriu in felul lui de a munci, definim stilul de munca, iar cand ne referim la specificul comportamentului conducatorului, definim stilul de conducere.

Stilul de conducere insumeaza toate particularitatile caracteristice cadrelor de conducere, ansamblul de atitudini, metode de lucru adoptate si trasaturile specifice relatiilor subalternii si cu mediul extern. In aprecierea unui anumit stil de conducere, un rol important ii revine sistemului de relatii interumane si, prin urmare, in sens larg, stilul de conducere poate fi definit ca felul de a lucra cu oamenii.

Un stil de conducere eficient are in vedere apropierea realitatii conduse de modelul functional ideal. Stilul de conducere reiese intotdeauna din modul cum este perceput conducatorul, liderul sau seful respectiv de catre cei cu care se afla in relatii functionale : subalterni, colaboratori si superiori. Toti acesti oameni mai cu seama subordonatii, percep stilul de conducere al sefilor ca fiind acela care le caracterizeaza activitatea pe termen lung, indiferent de abaterile intamplatoare de la conduita obisnuita .

A. In functie de acest criteriu se disting urmatoarele stiluri de conducere:

• stilul de conducere autoritar (in anumite lucrari apare cu variantele autoritar-exploatator, autoritar-binevoitor, autoritar-restrictiv) este in general propriu conducatorilor rigizi in respectarea regulamentelor si planurilor de actiune lipsiti de sociabilitate, cu prejudecati, care utilizeaza metode de constrangere si creaza o atmosfera tensionala, incordata. Acesti conducatori sunt energici si au o mare capacitate de luare a deciziilor, dar au mai putina experienta in domeniul relatiilor interumane si sunt de regula fideli principiului: "eu sunt platit sa gandesc, tu esti platit sa muncesti”.

• stilul democrat sau participativ, se caracterizeaza prin colaborare in munca de conducere, considera ca ei si angajatii lor formeaza o echipa, tind sa fructifice pe deplin ideile, opiniile si punctele de vedere ale subordonatilor lor. Deviza acestui tip de conducator ar putea fi : " suntem platiti sa gandim si sa muncim ca un grup unitar" . Acesti lideri permit formarea si mentinerea unui climat favorabil si a unor relatii interumane care sunt compatibile cu performantele ridicate.

• stilul neutru sau permisiv, se limiteaza la asigurarea directiilor si orientarilor generale de principiu si lasa angajatilor o mare libertate de actiune. Deviza unui sef neutru ar fi : " poti face treaba asta cum doresti, atat timp cat indeplinesti obiectivul stabilit." Este stilul caracteristic al "sefului de treaba", care evita orice interventie in organizarea si conducerea colectivului din subordine si care este preferat de subalterni intrucat foloseste mijloace pozitive de motivare. Acest tip de conducere functioneaza mai bine cu persoane inalt calificate si automotivate, insa, slabiciunea in exprimarea parerilor si cerintelor, nesesizarea la timp a abaterilor de la disciplina in munca , poate duce la scaderea performantelor si la esec in activitatea institutiei respective.

B. Dupa atitudinea fata de responsabilitatii, putem distinge :

• stilul repulsiv, manifesta o anumita repulsie fata de sarcinile ce ii revin, evita responsabilitatile, prefera spontaneitatea si flexibilitatea in luarea deciziilor, in detrimentul unei fundamentari corespunzatoare a activitatii.

• stilul dominant - conducatori dinamici, activi, exigenti care pot influenta aparitia unui climat negativ, favorabil conflictelor. Subalternii mai sensibili isi pierd confortul psihologic, apar sentimente de insecuritate, oamenii isi pierd treptat initiativa personala, apare formalismul si supunerea in munca, care duc la scaderea performantelor.

• stilul indiferent, este lipsit de interes fata de orice interventie in organizarea si conducerea colectivului, nu ofera sprijin moral si afectiv oamenilor, dar nici nu le controleaza rezultatele, fapt care ar putea duce la neatingerea obiectivelor .

C. In functie de starea psihica, de tonusul general al conducatorului :

• stilul conducatorului incordat - caracterizat prin precautie, ingrijorare excesiva, el ea masuri de siguranta, supraapreciaza situatiile cu care se confrunta si subapreciaza propriile posibilitatii de raspuns la aceste situatii . Acest tip de conducator va crea neliniste, agitatie si teama in grupul de munca, ducand la epuizarea treptata a acestuia.

• stilul de conducere relaxat - se caracterizeaza printr-o insuficienta mobilizare in scopul valorificarii pregatirii sale profesionale si in practica conducerii institutiei.

D. In functie de directia de orientare a activitatii de conducere se disting :

• stilul de conducere orientat spre sarcina - descrie un tip de comportament centrat in mod exclusiv pe indeplinirea riguroasa a misiunilor incredintate, pe executarea sarcinilor si atributiilor functionale tinand cont de termenele si de standardele calitative stabilite, ignorand factorul uman, caruia ii acorda mai putina incredere si mai putine posibilitati de exprimare.

• stilul de conducere orientat spre problematica umana - il caracterizeaza pe acel lider centrat pe relatiile interpersonale, interesat de stabilirea si ameliorarea acestora, respecta ideile si parerile angajatilor si valorizeaza armonia grupului.