Mediul Economic Internațional

Introducere

Marketingul internaţional presupune o concepţie modernă privind orientarea activităţii economice in concordanţă cu cerinţele şi specificul pieţei externe (naţionale , multinaţionale, globale), in scopul satisfacerii necesităţilor actual şi viitoare ale acestora in eficienţă maximă.

Mediul de marketing internaţional se dovedeşte a fi mult mai complex decât mediul intern compus dintr-o diversitate de forme şi structuri socio-economice.Principalele dimensiuni distincte ale acestuia sunt: mediul economic, mediul cultural , mediul politic , mediul cultural , mediul demografic , mediul geografic.

In mod tradiţional , se consideră că marketingul este aplicabil cu o relevanţă corespunzătoare in ţările dezvoltate , cu un grad ridicat de bunăstare , unde problema majoră este de direcţionare a resurselor socităţii pentru preschimbarea lor in produse care să satisfacă o piaţă dinamică In ţările mai puţin dezvoltate , se susţine , problema majoră este alocarea resurselor insuficiente pentru necesităţiile producţiei Concentrarea atenţiei , in aceste ţări este asupra producţiei şi pentru sporirea acestuia , nu asupra necesităţilor şi dorinţelor clienţilor.Se poate argumenta şi că , in ţările mai puţin dezvoltate, necesităţile depăşesc in aşa măsură capacităţile de a produce , incât este ineficient să fie concentrate resursele societăţii pentru luarea in considerare a acestor necesităţi.

Paradoxal insă , ţările in curs de dezvoltare , depind intr-o măsură mai mare de piaţa internaţională. Ele sunt obligate, tocmai datorită greutăţilor intâmpinate in corelarea ofertei cu cererea in structura şi calitate, să exporte cât mai mult pentru a creaa resursele valutare necesare satisfacerii necesităţilor naţionale pe calea importului.Ţările cu o structură economică formată relativ diversificată , sunt mai interesante deoarece ele au şi capacitatea de a ieşi pe piaţa internaţională cu produse din mai multe grupe , atât materii prime cât şi produse prelucrate , şi o cerere diversificată la import.De aceea , aplicarea marketingului in curs de dezvoltare implică formularea unei liste a dorinţelor şi necesităţilor din fiecare ţară şi cu o cunoaştere a capacităţilor productive ale societăţii.Combinată cu aplicarea creativă a marketingului , aceasta va conduce la crearea de noi produse care să valorifice capacităţile productive in concordanţă cu necesităţile şi dorinţele locale.

Privind astfel problema rezultă că de fapt posibilităţile de aplicare a marketingului in ţări in curs de dezvoltare sunt nelimitate.Exemple cum sunt Coreea de Sud , Hong-Kong Singapore sunt ilustrate pentru modul cum se pot aplica conceptele şi tehnicile de marketing la export.Aceste ţări şi-au orientat masiv producţia spre export delimitându-se prin oferta bună din punct de vedere calitativ adeseori realizată sub licenţa sau sub forma produselor tradiţionale ca cele de imbrăcăminte sau incălţăminte , la preţuri rezonabile , mai scăzute decât cele practicate de firmele ţările de dezvoltare din America de Nord şi Europa de Vest.

Mediul economic internaţional poate fi analizat din două perspective:

-ca totalitate a relaţiilor economice la nivel intern ( dimensiune internaţională)

-ca relaţii economice la nivel de piaţă naţională străină ( dimensiune naţională)

Dimensiunea internaţională a mediului economic analizează relaţiile economice desfăşurate pe două sau mai multe pieţe naţionale , altele decât cea a firmei de referinţă.

Dimensiunea naţională a mediului economic face referire la relţiile economice desfaşurate cu o singură ţară străină. In cunoaşterea ambelor dimensiuni a mediului economic trebuie ţinut cont de următoarele elemente:

1) Identificarea nivelului de dezvoltare economică al pieţei ţintă. In acest sens , pot fi delimitate 3 niveluri principale de dezvoltare:

a) pieţele postindustriale sau dezvoltate in care accentul cade pe sectoare terţiare (transport , utilităţi) ; cuatenar ( comerţ , asigurări) şi cvintenar (sănătate , cercetare, educaţie şi recreere)

b) pieţele (ţările) industriale sau in curs de dezvoltare in care predomină sectorul secundar ( producţie , construcţii)

c) pieţele (ţările) preindustriale sau subdezvoltate in care predominant este sectorul primar ( agricultura şi ramurile conexe , industria extractivă)

2) Avantajul absolut şi comparativ al pieţei vizate.

Avantajul absolut indică factorul sau factorii cheie de succes existenţi la un nivel avantajos din perspectiva costurilor pentru a fi asimilaţi de pe acea piaţă ca factori de producţie.

Avantajul comparativ derivă din compararea aceloraşi factori de succes existenţi pe mai multe pieţe in funcţie de criteriile , calitatea , oportunitate şi avantaje conexe.

3) Nivelul de bunăstare economică a ţării ( pieţei ) respective.Pentru identificarea acestui nivel trebuie urmărite evoluţiile următoarelor aspecte:

-situaţia balanţei de plăţi şi a balanţei comerciale a ţării respective

-nivelul veniturilor

-nivelul inflaţiei

-nivelul şi structura taxelor şi impozitelor

4) Nivelul de accesibilitate a pieţii dat de complexitatea şi structura barierelor de intrare existente ( tarife vamale , limitări cantitative pentru bunurile importate dintr-o ţară, restricţii , standarde , localizare , mărimea şi structura pieţei).