Analiza cheltuielilor întreprinderii curs 4

4.4.1. Analiza cheltuielilor cu personalul

Cheltuielile cu personalul exprimă sub formă valorică întregul consum de muncă vie sau cheltuielile totale efectuate de întreprindere pentru plata forţei de muncă şi pentru achitarea obligaţiilor legate de asigurările şi protecţia socială a salariaţilor.

Principalele obiective ale analizei cheltuielilor cu personalul sunt:

- analiza situaţiei generale a cheltuielilor cu personalul;

- analiza corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului mediu.

A. Analiza situaţiei generale a cheltuielilor cu personalul

În cadrul analizei situaţiei generale a costurilor cu personalul, se urmăreşte cunoaşterea evoluţiei şi tendinţei unor asemenea categorii de cheltuieli în raport şi de acţiunea unor factori conjuncturali folosindu-se ca indicatori modificarea absolută şi relativă a fondului de salarii, precum şi nivelul său la 1000 lei venituri din exploatare, cifră de afaceri sau valoare adăugată.

Ponderea principală în totalul cheltuielilor cu personalul o deţine fondul de salarii (Fs). Mărimea fondului de salarii depinde de numărul mediu de salariaţi ( ) şi de salariul mediu anual pe o persoană ( ):

.

La rândul său, salariul mediu anual depinde de timpul mediu lucrat de o persoană într-un an, exprimat în ore ( ) şi de salariul mediu orar ( ):

.

În aceste condiţii:

Prin aplicarea metodei substituirilor în lanţ se pot calcula influenţele factorilor cu acţiune directă şi indirectă asupra modificării absolute a fondului de salarii, astfel:

1. ;

2. ;

din care: 2.1. ;

2.2. ;

Între fondul de salarii şi volumul de activitate există o strânsă legătură, ceea ce impune compararea fondului de salarii efectiv şi cu un fond de salarii admisibil. De aceea, în procesul de analiză se calculează şi modificarea relativă a fondului de salarii ( ), ca diferenţă între fondul de salarii efectiv şi fondul de salarii admisibil (Fsa):

.

Fondul de salarii admisibil se stabileşte în funcţie de fondul de salarii previzionat sau din perioada de bază (Fs0), corectat cu indicele de realizare a volumului de activitate:

.

Volumul de activitate este apreciat prin intermediul veniturilor din exploatare, al cifrei de afaceri sau al valorii adăugate.

Atunci când fondul de salarii admisibil este mai mare decât cel efectiv (Fsa > Fs1), se obţine o economie relativă la fondul de salarii, iar când fondul de salarii admisibil este mai mic decât cel efectiv (Fsa < Fs1), se înregistrează o depăşire relativă la fondul de salarii.

Nu în toate situaţiile economia relativă la fondul de salarii se apreciază favorabil. Pot exista situaţii când o asemenea economie este realizată pe seama reducerii salariilor angajaţilor ceea ce poate avea consecinţe nefavorabile în lanţ. De aceea se impune o analiză factorială a acestei economii în vederea identificării factorilor care au generat-o.

Pentru a pune în evidenţă factorii de influenţă se foloseşte modelul:

unde: Q - volumul de activitate apreciat, de regulă, prin veniturile din

exploatare;

T - factorul muncă apreciat prin numărul mediu de salariaţi sau prin timpul total lucrat de aceştia.

Modificarea relativă a fondului de salarii este influenţată de doi factori direcţi:

- productivitatea muncii, exprimată prin timpul consumat pe unitatea de produs, sau la un leu producţie ;

- salariul mediu pe unitatea de timp şi pe un salariat .

Influenţele celor doi factori se calculează astfel:

a) Influenţa productivităţii muncii:

b) Influenţa salariului mediu:

În funcţie de nivelul şi semnul acestor influenţe se pot face aprecieri cu privire la activitatea firmei analizate. Astfel, economia relativă la fondul de salarii poate fi explicată pe seama influenţei celor doi factori astfel:

a) - influenţa productivităţii cu semnul minus;

- influenţa salariului cu semnul minus;

În aceste condiţii înseamnă că productivitatea muncii a crescut (deoarece în relaţia apare ca factor de influenţă inversul acesteia) ceea ce se apreciază favorabil, însă salariul mediu a scăzut. Situaţia nu va fi acceptată de salariaţi care, deşi au lucrat mai bine, au primit un salariu mai mic. Deşi pe termen scurt o asemenea politică conduce la economii, pe termen mediu şi lung poate avea consecinţe dezastruoase, salariaţii pierzându-şi interesul pentru muncă fiind tentaţi să părăsească firma.

b) - influenţa productivităţii cu semnul minus;

- influenţa salariului cu semnul plus;

Productivitatea muncii a crescut. Salariul a crescut şi el însă datorită faptului că pe ansamblu firma a înregistrat economie la fondul de salarii înseamnă că productivitatea muncii a crescut mai mult decât salariul. Acesta este cazul dorit şi de managerii firmei care pot şi trebuie să acorde majorări salariale numai în limita creşterii productivităţii muncii. Deci situaţia se apreciază favorabil.

c) - influenţa productivităţii muncii cu semnul plus;

- influenţa salariului cu semnul minus;

Productivitatea muncii a scăzut. Salariul mediu a scăzut şi el. Deoarece firma a înregistrat economie relativă la fondul de salarii însemnă că influenţa cu semnul minus a salariului a fost mai puternică decât influenţa cu semnul plus a productivităţii, ceea ce înseamnă că salariul a scăzut mai mult decât productivitatea. Nici o asemenea situaţie nu este de acceptat deoarece va conduce ireversibil spre falimentul firmei. Practic salariaţii lucrează din ce în ce mai prost în timp ce firma îi plăteşte şi mai prost, ceea ce va conduce la înrăutăţirea situaţiei acesteia.

Iată deci, că din trei cazuri posibile numai într-unul singur situaţia se apreciază favorabil, în celelalte două deşi firma a înregistrat o economie relativă la fondul de salarii, ceea ce aparent se apreciază favorabil, situaţia este de neacceptat fie pentru manageri fie pentru salariaţi.