Analiza pieței vinului

1.Produsul

1.1. Scurt istoric al produsului

Vinul are aproape aceeasi virsta cu agricultura. Conform cartii «Geneza», dupa potop Noe, in primul rind, a sadit vita-de-vie. Avem si marturii scrise ale faptului ca in Mesopotamia s-ar fi facut vin cu mii de ani inainte de acest eveniment. Dar ramasite de vita-de-vie salbatica pe teritoriul Europei, pentru a confirma acest fapt, nu au fost gasite. Cind grecii din Asia Mica, in sec. VI i.e.n. au fondat orasul Marceilles, au adus propriile soiuri de vita-de-vie in sudul Frantei si in Spania.

Multe personaje mitologice sunt legate de vin si vinificatie. In Grecia, este cunoscut zeul Dionis, care facea minuni pentru a-si demonstra puterea de zeu. Fiind rapit de pirati, acesta transforma intreaga corabie a acestora in vita de vie, iar pe pirati in delfini si in uimitoarea ambarcatiune isi continua calatoria de vis, in care isi va intalni si viitoarea sotie, pe Ariadna.

La Roma protectorul viilor, vinificatiei si al vinului era zeul Bahus, pe care il mai numeau Libero. Imbracat intr-un carcel de vita de vie de pe care atirnau struguri, insotit de o companie galagioasa de pani si sileni, se plimba pe coline si prin paduri. Pe 17 martie in cinstea lui Libero se sarbatorea ziua Liberaliei, la care se consuma mult vin si se organizau diverse spectacole teatrale si jocuri hazlii.

In antichitate vinul se lasa mult la pastrare. Multe vinuri grecesti si romane, sigilate in vase din lut – amfore – si ingropate in sol racoros, se pastrau pina la 15-20 ani, si doar dupa aceasta faza puteau fi considerate bune de consumat. Pastrarea vinului in butoaie de lemn a fost inventata de gali. Romanii foloseau butoaiele pentru transportarea vinului pe cale maritima, iar pentru pastrare, continuau sa foloseasca amfore, dopuri si ceara, pentru a preveni contactul vinului cu aerul.

Franta detine deasemenea o frumoasa poveste despre istoria vinurilor: Cind obtinea sampania, calugarul Dom Perignon era condus de aceeasi idee – perfectionarea bauturii prin intermediul amestecului. Acest truc a conferit vinului asa o varietate de gust si aroma, incit aristocratia mai ca se punea in rind, implorind calugarul sa-i serveasca cu un paharel. In tendinta sa de a mentine in vin gustul sau nou, putin gazat, el din nou a recurs la dop: imbinandu-l cu vasul de sticla modenizat pe atunci. Pe parcursul a mai mult de o mie de ani dopurile erau niste aschii din lemn invelite in cilt si muiate in ulei de masline pentru a garanta o maxima ermeticitate.

Folosirea vaselor din sticla cu dopuri, peste citiva ani a revolutionat intreg domeniul de pastrare a vinului. Aceste vinuri se deosebeau mult de celelalte existente pe atunci. Descrierea lor se intilneste foarte rar, dar se stie ca vinurile din Bordeaux erau de o culoare roz si nu rosii; ca Volnay, cel mai elegant din vinurile rosii, moderne de Burgundia, era roz aproape pina la sfirsitul sec. XVIII; ca in Champagne din an in an absolut nimeni nu stia de ce culoare va fi vinul. Dar anume in Champagne s-a facut urmatorul pas din istoria vinificatiei. Ca si in multe alte zone climaterice racoroase, vinurile din Champagne aveau tendinta naturala de a «juca» pronuntat. Aceasta particularitate este rezultatul actiunii temperaturii, care incetineste procesul de transformare a zaharului natural din struguri in alcool. Pe cind cantitatea ramasa de zahar continua incet sa fermenteze, producand bioxid de carbon.

Aproximativ in aceeasi perioada a fost descoperit inca un vechi secret – proprietatile miraculoase ale ciupercii de mucegai Vo1 gu 118. Vinificatorii din Tocae (Ungaria) din neglijenta au intirziat cu recolta si au fost constrinsi sa faca vin din struguri vestejiti. Au obtinut un vin formidabil cu un gust nou, elixir miraculos, care in curind a fost onorat la masa regelui Ludovic XIV.

Odata cu raspandirea europenilor in toata lumea, se raspandea si vinul lor. La mijlocul sec. XVI spaniolii au inceput sa cultive vita-de-vie in Mexic si mai apoi in Peru, Chile si Argentina. In Africa vita-de-vie a aparut la mijlocul sec. XVIII, iar in Noua Zeelanda citeva decenii mai tirziu.

Romania detine un loc important in clasamentul producatorilor de vinuri, asa ca are si ea o legenda frumoasa. Asa cum spune aceasta, zeul vinului s-a nascut in Tracia, pe actualul teritoriu al Romaniei. In aceasta zona, producerea vinului este o ocupatie ce dateaza din secolul 7 inaintea erei noastre. Abundenta si calitatea vinurilor produse de traci era atat de vestita, incat marele rege dac, Burebista, in dorinta de a pune capat incursiunilor poparelor migratoare, a ordonat distrugerea tuturor viilor. Bineinteles ca nu toate viile au fost dezradacinate, si, in scurt timp, alte vii au fost plantate.

Dupa ce Dacia a fost cucerita de catre romani, in anul 106, pe monezile batute in noua provincie era reprezentata o femeie careia doi copii ii ofereau struguri, ca simbol al principalei bogatii a tarii.