Politica Uniunii Europene în domeniul energetic

Monopolurile companiilor energetice au resimţit de-a lungul timpului o presiune crescândă din partea problemelor de mediu şi a intensificării concurenţei, la care s-a adăugat, la sfârşitul anilor ‘60, criza petrolului. Toate acestea au ridicat problema asigurării resurselor energetice.

Există o mare diversitate de abordare a politicilor din domeniul energiei între cele 27 de state ale Uniunii Europene, de la modelul francez (sistem centralizat) până la cel britanic (sistem liberal) şi cu elemente specifice, ca în Danemarca (preocuparea pentru mediu) sau în Grecia (interconectare dificilă cu sistemul energetic al Uniunii Europene).

Cele mai importante obiective ale politicii energetice se referă la:

- siguranţa alimentării cu energie în condiţii de competitivitate, resurse sigure şi diverse. Siguranţa priveşte atât importurile de energie şi materii prime, cât şi livrările către consumatori. În perspectivă globală, creşterea populaţiei duce la creşterea necesităţilor vitale de energie.

- sisteme de energie competitive, în condiţiile liberalizării preţurilor, diversificării surselor de alimentare către consumatori şi protecţiei mediului. Sistemele energetice trebuie să sprijine o economie competitivă şi, în acelaşi timp, să fie competitive în interiorul lor.

- protecţia mediului, referitor la reducerea ploilor acide şi a emisiilor gazelor cu efect de seră, prin introducerea celor mai performante tehnologii. O primă acţiune s-a convenit la Summitul de la Kyoto, privind reducerea cu 8% a emisiilor de dioxid de carbon în atmosferă.

Ca o concluzie, se poate spune că politica energetică a Uniunii Europene, priveşte, în general, următoarele aspecte: asigurarea resurselor sigure şi diversificate; asigurarea alimentării cu energie la preţuri corespunzătoare; reducerea impactului asupra mediului; utilizarea eficientă a energiei; racordarea la politica de dezvoltare industrială; dimensiunea socială şi de sănătate.

In contextul elaborării strategiei energetice Europa 2011-2020, pentru România relevante sunt în special măsurile privind securitatea energetică şi dezvoltarea pieţei interne pentru energie. Securitatea energetică poate fi promovată prin măsuri de diversificare a surselor de aprovizionare şi rutelor de transport, în principal prin crearea coridorului sudic de aprovizionare cu energie a Europei cuprinzând proiecte importante pentru România cum ar fi gazoductul Nabucco. Dezvoltarea pieţei interne a energiei are în vedere interconectarea reţelelor naţionale de transport a energiei, extinderea sectorului energiei regenerabile, creşterea eficienţei energetice, dezvoltarea de noi tehnologii in domeniul energiei, eco-energia etc.

Proiecte cu participare românească relevante pentru securitatea energetică a Europei

• La 13 iulie 2009, statele participante la proiectul Nabucco au semnat, la Ankara, acordul interguvernamental (IGA) privind construcţia gazoductului. IGA a fost ratificat de toate statele participante, creându-se astfel condiţiile de trecere la etapele următoare de realizare ale proiectului.

• La 13 aprilie 2010, la Bucureşti, a fost semnat acordul Azerbaijan-Georgia-Romania Interconnect (AGRI), un proiect de transport al gazului din Azerbaidjan via Georgia spre România. Proiectul prevede construirea in următorii trei ani a două terminale de lichefiere/delichefiere a gazului în Georgia, respectiv România.

NABUCCO

Gazele naturale constituie o sursă promiţătoare şi contemporană de energie primară, cu efecte pozitive asupra mediului, atrăgând un interes deosebit. Cererea prezentă de energie a diverselor economii este principala iniţiativă pentru noi investiţii în sectorul gazier şi se concentrează în prezent asupra transportului de gaze naturale către pieţele de desfacere cu cerere a acestei comodităţi. Având o structură puternic industrializată şi tendinţe de creştere, necesarul de energie în ţările europene este în continuă creştere, iar în absenţa unei surse suplimentare de energie primară aceste economii se vor confrunta cu o creştere continuă a cererii de gaze în viitorul apropiat. În plus, pentru a asigura furnizarea de energie este necesară diversificarea surselor de aprovizionare, ceea ce constituie un aspect delicat al politicilor energetice în Europa.

În acest sens s-a iniţiat proiectul Nabucco cu participarea a cinci companii de profil, respectiv: BOTAS din Turcia, Bulgargaz din Bulgaria, Transgaz din România, MOL din Ungaria si OMV Erdgas din Austria, cu scopul de a conecta şi valorifica rezervele promiţătoare de gaze naturale din Zona Marii Caspice şi Orientul Mijlociu, cu pieţele europene.

Cele cinci companii au semnat în data de 11 Octombrie 2002 la Viena, un Acord de cooperare privind înfiinţarea unui „Consorţiu” în vederea efectuării unui „Studiu de Fezabilitate” privind crearea unei rute complet nouă de transport a gazelor naturale din zonele de producţie mai sus menţionate, prin construirea unei conducte pe teritoriul celor cinci ţări şi care să aibă ca punct de plecare graniţele Turciei cu Georgia şi Iran iar ca punct final nodul Baumgarten din Austria (nod important în care sunt colectate gazele ruseşti care sunt tranzitate către vestul Europei. De asemenea se va lua în calcul legarea la conducta de transport şi a altor surse de gaze disponibile din zonă, (Siria, Irak, Egipt ).