Recrutarea și selecția resurselor umane

Componenta strategica a procesului de recrutare si selectie

Din punct de vedere practic, recrutarea si selectia reprezinta doua etape ale aceluiasi proces si anume asigurarea organizatiei cu resurse umane, definita ca un ansamblu de activitati privind identificarea persoanelor care corespund caracteristicilor aferente posturilor vacante, testarea acestei corespondente si atragerea persoanelor agreate in cadrul organizatiei. In mod concret, problema recrutarii de personal apare in momentul in care apar posturi noi in organigrama companiei sau cele existente devin vacante.

Din punct de vedere individual, disponibilitatea pentru recrutare este legata de absenta unei ocupatii (institutionalizata si permanenta) sau cand determinarile ocupationale existente nu ofera nivelul dorit de satisfactie.

Asigurarea firmei cu personal poate fi privita ca un proces de triere sau de filtrare a potentialului de resurse umane, viziunea strategica asupra acestuia fiind impusa de modificarea permanenta a factorilor interni si externi care il conditioneaza.

Fazele planului de recrutare, ca proces de triere a resurselor umane, sunt:

- studiul politicii de personal a organizatiei;

- culegerea informatiilor privind binomul oameni-posturi;

- analiza informatiilor care permit definirea nevoilor de recrutare;

- identificarea si evaluarea resurselor umane interne si externe;

- programarea actiunilor concrete de recrutare.

In toate aceste faze este de preferat sa ne racordam la o serie de principii, verificate in practica manageriala, de natura a spori eficienta procesului:

- detalierea corespunzatoare a cerintelor de recrutare rezultate din analiza si descrierea posturilor vacante;

- diferentierea procedurilor de recrutare pe categorii de personal;

- testarea prealabila a competentei si obiectivitatii personalului implicat in activitatile de recrutare;

- selectarea cu discernamant a surselor de recrutare;

- formularea profesionista a mesajelor utilizate in cadrul procedurilor de recrutare;

- respectul fata de concurentii din piata muncii.

Necesitatea activitatii de recrutare a resurselor umane

In domeniul resurselor umane, pentru a avea succes si mai ales pentru a supravietui, organizatiile in general si firmele in special trebuie sa solutioneze urmatoarele aspecte:

- identificarea calificarilor sau a aptitudinilor si alegerea candidatilor care corespund cel mai bine cerintelor posturilor nou create sau vacante;

- identificarea si atragerea candidatilor competitivi folosind cele mai adecvate metode, surse sau medii de recrutare;

- respectarea legislatiei in domeniul referitor la oportunitati egale de angajare si corectarea a practicilor discriminatorii existente sau a unor dezechilibre.

Solutionarea favorabila a acestor probleme inseamna succesul intregului proces de asigurare cu personal, proces foarte important în economia unei firme avand in vedere efectele unor posibile greseli sau erori de angajare.

Astfel, inainte de a se lua decizia de angajare a unor noi solicitanti este necesar sa se verifice realitatea nevoii de recrutare si sa se ia in considerare si posibilitatile de realizare a altor alternative. Mai exact, daca un post exista nu inseamna si ca este necesar sa existe; dacă postul a ramas vacant, exista posibilitatea de a-l desfiinta. Se poate decide transferul sarcinilor unui alt post sau se poate pastra postul vacant cand se schimba unele circumstante.

Prin urmare, recrutarea resurselor umane se refera la confirmarea necesitatii de a angaja personal, la unele schimbari in situatia angajarii cu personal, precum si actiunile intreprinse de localizare si identificare a potentialilor candidati si pentru atragerea celor competitivi, capabili sa indeplineasca cat mai eficient cerintele posturilor.

Din aceasta perspectiva, nevoile de recrutare pot fi strategice, deoarece raspund unor nevoi pe termen lung, pot raspunde unor urgente temporare sau unor cerinte conjuncturale sau pot fi legate de miscarile interne de personal (promovare, transferuri, dezvoltari).

Recrutarea personalului poate avea caracter permanent si sistematic sau se poate realiza numai atunci cand apare o anumita necesitate. Daca recrutarea resurselor umane se desfasoară continuu si sistematic, organizatia are avantajul mentinerii unui contact permanent cu piata muncii.

De asemenea, recrutarea resurselor umane poate fi spontana sau provocata, cand organizatia doreste sa ocupe un anumit post.

Recrutarea resurselor umane este procesul managerial de mentinere si dezvoltare a celor mai adecvate surse interne si externe necesare asigurarii cu personal competitiv in vederea realizarii obiectivelor organizatiei. Astfel, recrutarea poate fi un proces activ mai ales cand organizatia isi propune mentinerea si pastrarea legaturilor ori contactelor cu sursele externe de recrutare.

Activitatea de recrutare poate deveni o activitate complexa si extrem de costisitoare, care necesita o atentie deosebita in ceea ce priveste consecintele organizationale interne si externe, precum si necesitatile de resurse umane existente si viitoare. De aceea, in cadrul functiunii de resurse umane recrutarea personalului tinde sa devina o activitate de sine-statatoare.

Recrutarea personalului este considerata de numerosi specialisti ca fiind baza intregului proces de asigurare cu personal din exteriorul organizatiei, folosind cat mai multe metode sau surse posibile de recrutare.