Standardul internațional de contabilitate 37

Standardul International de Contabilitate nr. 37 (IAS 37) - Provizioane, datorii si active contingente

A. Obiectiv

Obiectivul acestui Standard este de a se asigura ca baza de evaluare si criteriile de recunoastere adecvate sunt aplicate provizioanelor, datoriilor si activelor contingente si ca sunt prezentate suficiente informatii în cadrul notelor la situatiile financiare pentru a da posibilitatea utilizatorilor sa înteleaga natura, oportunitatea si valoarea lor.

B. Aria de aplicabilitate

IAS 37 trebuie aplicat de catre toate întreprinderile în procesul de contabilizare a provizioanelor, datoriilor si activelor contingente, cu exceptia:

(a) celor rezultate din contracte executorii, cu exceptia contractelor oneroase;

(b) celor care constituie obiectul altui Standard International de Contabilitate.

Prezentul Standard nu se aplica instrumentelor financiare care constituie obiectul IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare.

Contractele executorii sunt acelea în cadrul carora nici una dintre parti nu si-a îndeplinit obligatiile asumate sau în care ambele parti au îndeplinit doar partial si echivalent obligatiile. Prezentul Standard nu se aplica în cazul contractelor executorii decât daca sunt oneroase.

În situatia în care un tip special de provizion, activ sau datorie contingenta cade sub incidenta altui Standard International de Contabilitate, se vor aplica prevederile acestuia din urma si nu ale IAS 37. De exemplu, anumite tipuri de provizioane se regasesc în Standardele referitoare la:

(a) contracte de constructii (a se vedea IAS 11, Contracte de constructii);

(b) impozite pe profit (a se vedea IAS 12, Impozitul pe profit);

(c) operatiuni de leasing (a se vedea IAS 17, Leasing). Totusi, deoarece IAS 17 nu contine cerinte specifice pentru leasing-urile operationale care devin oneroase, în astfel de cazuri se va proceda la aplicarea prezentului Standard;

(d) beneficiile angajatilor (a se vedea IAS 19, Beneficiile angajatilor).

(e) contracte de asigurare (a se vedea IFRS 4, Contracte de asigurari).

Unele sume considerate ca provizioane pot fi legate de recunoasterea veniturilor, de exemplu, în cazul în care o întreprindere ofera garantii contra unui tarif. Prezentul Standard nu se refera la recunoasterea veniturilor. IAS 18, Venituri din activitati curente, identifica circumstantele în care venitul este recunoscut si furnizeaza recomandari practice în ceea ce priveste aplicarea criteriilor de recunoastere. Prezentul Standard nu modifica cerintele IAS 18.

Prezentul Standard defineste provizioanele ca fiind obligatii cu exigibilitate sau valoare incerte. În unele tari, termenul provizion este utilizat, de asemenea, în contextul unor elemente precum amortizarea, deprecierea activelor si creditele neperformante; acestea constituie ajustari ale valorii contabile a activelor si nu constituie obiectul prezentului Standard.

Alte Standarde Internationale de Contabilitate specifica daca cheltuielile sunt considerate active sau costuri. Astfel de aspecte nu constituie obiectul prezentului Standard. Prin urmare, prezentul Standard nu limiteaza si nici nu solicita capitalizarea costurilor recunoscute la constituirea unui provizion.

Prezentul Standard se aplica provizioanelor pentru restructurare (inclusiv pentru activitatile în curs de întrerupere). În situatia în care o actiune de restructurare se înscrie în definitia unei activitati în curs de întrerupere, IFRS 5 Active imobilizate detinute în vederea vânzarii si activitati în curs de întrerupere, poate solicita prezentari suplimentare.

C. Definitii

Provizionul este o datorie cu exigibilitate sau valoare incerta.

Datoria: este o obligatie curenta a unei întreprinderi, rezultata din evenimente anterioare, a carei stingere se asteapta sa determine o iesire de resurse care încorporeaza beneficii economice ale întreprinderii.

Eveniment angajat: evenimentul care genereaza o obligatie legala sau implicita, astfel încât întreprinderea trebuie sa onoreze obligatia respectiva.

Obligatie legala: este obligatia care rezulta

(a) dintr-un contract (în mod explicit sau implicit);

(b) din legislatie; sau

(c) alt efect al legii.

Obligatie implicita: obligatia care rezulta din actiunile unei întreprinderi în cazul în care:

(a) prin stabilirea unei practici anterioare, prin politica scrisa a firmei sau printr-o declaratie suficient de specifica, întreprinderea a indicat partenerilor sai ca îsi asuma anumite responsabilitati; si

(b) ca rezultat, întreprinderea a indus partenerilor ideea ca îsi va onora acele responsabilitati.

Obligatie contingenta este:

(a) o obligatie posibila, aparuta ca urmare a unor evenimente trecute si a carei existenta va fi confirmata numai de aparitia sau neaparitia unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul întreprinderii; sau

(b) o obligatie curenta, aparuta ca urmare a unor evenimente trecute, dar care nu este recunoscuta, deoarece:

(i) nu este sigur ca vor fi necesare resurse (care sa afecteze beneficiile economice) pentru stingerea acestei obligatii; sau

(ii) valoarea obligatiei nu poate fi evaluata cu suficienta credibilitate.

Activ contingent: un activ posibil care apare ca urmare a unor evenimente anterioare si a carui existenta va fi confirmata numai prin aparitia sau neaparitia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul întreprinderii.