Management în Ecologie

4. MANAGEMENTUL DE MEDIU

În general un Sistem de Management de Mediu (SMM) trebuie să ofere toate detaliile necesare pentru evaluarea impactului asupra mediului a tuturor proceselor şi procedurilor, astfel încât să faciliteze: luarea deciziilor, previziunile strategice, conceptele de dezvoltare, proiectare, prelucrare, ambalare, distribuţie şi comercializare, fără efecte negative asupra mediului.

În acest sens, alături de SMM există în prezent un cuprinzător set de instrumente ale managementului de mediu care ajută la soluţionarea problemelor în condiţiile respectării cerinţelor dezvoltării durabile.

Instituţiile guvernamentale au nevoie de un mecanism, ca şi de instrumente specifice pentru a-şi realiza programele, politicile şi strategiile naţionale de protecţie a mediului. De asemenea, conducătorii întreprinderilor au descoperit, la rândul lor, că le sunt necesare instrumente de mediu pentru a-şi concretiza deciziile luate în sistemul de management de mediu.

În ultimii ani, o dată cu evoluţia înregistrată la nivelul managementului de mediu au devenit operaţionale o serie întreagă de instrumentemanageriale de protecţie a mediului.

Aceste instrumente sunt astfel structurate încât să îmbunătăţească sistemul de luare a deciziilor, de informare a managerilor şi a altor categorii de personal, cu scopul final al îmbunătăţirii performanţelor de mediu ale întreprinderilor. Ele au fost promovate în numeroase ţări, fiind la îndemâna companiilor pentru a fi adoptate şi utilizate în mod voluntar fără presiuni legislative.

Într-o clasificare generală, aceste instrumente se împart în trei mari categorii:

- pentru analiză şi evaluare;

- pentru acţiune;

- pentru comunicare.

4.1 INSTRUMENTE SMM

Instrumentele pentru analiză şi evaluare

Acestea sunt de tipul următor:

- metode de comparare a performanţelor de mediu proprii cu realizările de vârf în domeniu;

- analiza cost-beneficiu, utilă în ierarhizarea alternativelor de control al proceselor de poluare;

- auditul de mediu, folosit pentru a verifica conformarea cu legislaţia specifică şi de a evalua practicile şi procedurile de mediu;

- evaluarea impactului de mediu, aplicat în faza de proiectare cu

scopul identificării impactului potenţial;

- evaluarea cheltuielilor pentru protecţia mediului (contabilitate de mediu):

- evaluarea costului total - ajută la identificarea următoarelor patru tipuri de costuri pentru un produs, proces sau proiect: costuri directe; costuri ascunse, exemplu: monitoring, conformare); potenţiale răspunderi (plata unor remedieri în mediu) sau costuri mai puţin tangibile (cum ar fi relaţiile cu publicul, o bună imagine etc.);

- evaluarea iniţială a calităţii mediului (diagnoză) - se realizează pentru a stabili punctul de plecare într-o acţiune ecologică;

- evaluarea ciclului de viaţă, metoda prin care sunt evaluate consumurile de energie şi materii prime pe de o parte şi impactul asupra mediului, pe de alta, în fazele reprezentative ale desfăşurării proceselor pentru obţinerea unui produs şi ale utilizării lui (începând cu extracţia materiilor prime, prelucrarea, utilizarea, reciclarea, transportul, până la depozitarea produsului uzat);

- evaluarea riscului asupra mediului şi a sănătăţii umane este realizată cu scopul stabilirii unor măsuri de prevenire a apariţiei unor incidente, accidente;

- evaluarea tehnologiei - stabileşte efectele potenţiale ale unei noi tehnologii înainte de implementarea sa;

- indicatorii dezvoltării durabile - diferiţi de indicatorii economici convenţionali şi care integrează aspectele de mediu în aprecierea progresului economic.

Instrumente pentru acţiune, precum:

- sistem de management de mediu care stabileşte structura organizatorică, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele, pentru a implementa politica de mediu a întreprinderii;

- politica de mediu reprezintă obiectivele şi principiile ce stau la baza acţiunilor de protecţie a mediului, incluzând conformarea cu întreaga legislaţie de mediu specifică întreprinderii;

- management total al calităţii mediului a fost acceptat ca un instrument vizând îmbunătăţirea performanţelor întregii activităţi incluzând şi managementul de mediu;

- eco-marcarea (eco-emblema), termen care descrie o procedură devenită oficială în multe ţări, conform căreia un produs cu un nivel acceptabil de impact asupra mediului poate primi o etichetă ecologică;

- pârghii economice, al căror scop este de atingere a obiectivelor de mediu cu costuri cât mai mici. în acest sens alocarea optimă a resurselor pentru mediu reclamă utilizarea cantităţii optime a fiecărei resurse comparativ cu preţurile altor factori economici de producţie (exemplu: ecuaţia economică de optimizare între preţul materiilor prime - intrări - şi taxele pe emisii poluante - ieşiri);

- înţelegeri voluntare - focalizate pe atingerea unor obiective de mediu dincolo de cerinţele legii;

- parteneriat în favoarea protecţiei mediului, în general realizate pentru a transforma poziţiile de confruntare, dependenţă şi izolare în înţelegeri mutuale precum şi interdependenţa acceptată.

Instrumente de comunicare în interiorul întreprinderii şi în afara ei.

Dintre acestea semnalăm:

- rapoarte anuale;

- informaţii pentru mass-media, pentru clienţi sau pentru proprii angajaţi;

- rapoarte interne pentru evidenţa SMM.

Evoluţia conceptelor privind problematica mediului impune şi o evoluţie a standardelor ISO 14000. Există o tendinţă de abordare integrată a sistemelor de management:

- a calităţii;

- a mediului;

- a protecţiei sănătăţii;

- a riscului.

Ca o exemplificare a acestei tendinţe o reprezintă standardul SR EN ISO 19011 care abordează în comun problema auditului calităţii şi mediului.