Operațiile instituțiilor de credit

Raspunsuri:

1. Procesul de autorizarea instituţiilor de credit de banca centrală conform legilor în vigoare cuprinde două etape:

• aprobarea constituirii instituţiei de credit;

• autorizarea funcţionării instituţiei de credit.

Aprobarea constituirii unei instituţiei de credit (societăţi bancare) se realizează de către Banca Naţională a României, şi nu este o garanţie a autorizării funcţionării băncii în cauză. Dacă primeşte aprobarea de constituire, instituţia de credit este obligată ca în termen de maxim două luni să prezinte băncii centrale documentele care atestă constituirea legală a instituţiei de credit conform legii.

În termen de maxim 2 luni de la comunicarea aprobării de constituire, pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare instituţia de credit trebuie să prezinte Băncii Naţionale a României o cerere de autorizare, documentele care atestă constituirea legală a instituţiei de credit conform dispoziţiilor aplicabile şi alte documente solicitate de banca centrală.

Cererea de autorizare a unei instituţii de credit trebuie însoţită de asemenea de un plan de activitate, care să cuprindă structura organizatorică şi activităţile ce urmează a fi desfăşurate, cu respectarea regulilor de practică bancară sănătoasă. Instituţiile de credit trebuie să dispună de un cadru formal de administrare a activităţii riguros conceput, cu linii clare de responsabilitate, transparente şi coerente. O gestiune sănătoasă a riscurilor se poate face utilizând procedee de identificare, administrare, monitorizare şi raportate a riscurilor însoţite de mecanisme adecvate de control intern.

2. Instituţiile de credit sunt entităţi care desfăşoară activităţi de atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile de la public precum şi operaţiuni de acordare de credite în cont propriu. În categoria de public nu se includ statul, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, agenţiile guvernamentale, băncile centrale, instituţiile de credit şi alte instituţii financiare. De asemenea în categoria instituţiilor de credit intră şi entităţile care emit mijloace de plată electronice.

3. Instituţiile de credit care desfăşoară activităţi în România sunt persoane juridice române care aparţin următoarelor categorii:

• bănci;

• organizaţii cooperatiste de credit;

• bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ;

• bănci de credit ipotecar;

• instituţii emitente de monedă electronică.

sau sucursale ale unor instituţii de credit persoane juridice străine, din state terţe sau state membre ale Uniunii Europene.

4. Operaţiunile active reflectă utilizarea fondurilor atrase în vederea obţinerii de profit, prin diferenţa de dobândă încasată comparativ cu cea plătită pentru atragerea de resurse şi îmbracă următoarele forme:

• creditele acordate clienţilor

• depozitele plasate

• participaţiile

• investiţiile financiare în alte titluri financiare

5. Instituţiile cooperatiste de credit (organizaţiile cooperatiste de credit) sunt asociaţii autonome, apolitice şi neguvemamentaîe, al căror scop principal este desfăşurarea activităţii bancare în vederea întrajutorării membrilor lor.Instituţiile cooperatiste de credit vor desfăşura activitatea bancară în conformitate cu ordonanţa de urgenţă 99/2006 actualizată şi cu respectarea reglementărilor emise de Banca Naţională a Romanici.

6. Cea mai importanta operatiune pasiva a bancior comerciale este reprezentata de conturile curente şi conturile la termen - reprezintă 60-70% din totalul resurselor, fiind constituite din sumele depuse la bancă de clienţi pentru efectuarea de plăţi sau pentru păstrare;

7. Motivele ce pot sta la baza respingerii autorizării unei societăţi bancare sunt următoarele:

> documentaţie incompletă sau nenconformă cu prevederile legale în vigoare;

> capital social inferior limitei stabilite de BNR;

> formă juridică de constituire necorespunzătoare;

> din evaluarea documentaţiei prezentate rezultă că banca nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţii compatibile cu buna funcţionare a sistemului bancar şi cu regulile unei practici bancare prudente, care să asigure protejarea intereselor deponenţilor şi ale altor creditori;

> incompatibilitatea conducătorilor cu condiţiile de onorabilitate, vechime şi experienţă profesională;

> acţionarii băncii, atât din perspectiva calităţii acestora, cât şi a structurii grupului din care aceştia fac parte, sau alte persoane care au legături strânse cu banca, nu corespund cerinţelor de garantare a unei gestiuni financiare corespunzătoare;

> înainte de obţinerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut comunicări publice asupra funcţionării băncii;

> nu sunt respectate alte condiţii prevăzute de lege.

8. În desfăşurarea propriei activităţi, banca în general îndeplineşte mai multe funcţii:

1. Funcţia de schimb: ea asigură posibilitatea clienţilor de a realiza schimbul disponibilităţilor băneşti din forma lor actuală în orice altă formă de prezentare;

2. Funcţia de depozit: se identifică în oferta bancară sub forma depozitelor pe care clienţii băncii le pot constitui pe diverse scadenţe sau alte clauze de condiţionare;

3. Funcţia de transfer: asigură posibilitatea deplasării disponibilităţilor clienţilor între diverse conturi sau între diverşi titulari de conturi, conform dorinţelor acestora;

4. Funcţia de finanţare: asigură posibilitatea acoperirii cererii suplimentare de bani prin intermediul creditelor bancare puse la dispoziţia clienţilor.

Toate aceste funcţii se adresează în egală măsură clienţilor băncii, persoane juridice sau persoane fizice.