Drept Procesual Civil

DREPT PROCESUAL CIVIL

TEMA 1

NOTIUNEA SI SISTEMUL PROCESULUI CIVIL SI ALE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL.

NORME DE PROCEDURA CIVILA

1. Definirea procesului civil

= activitatea desfasurata de instanta, parti, organe de executare si alte personae sau organe care participa la infaptuirea de catre instantele judecatoresti a justitiei in pricinile civile, in vederea REALIZARII sau STABILIRII drepturilor si intereselor civile deduse judecatii si executarii silite a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii.

- doua faze: (1) judecata (COGNITIO) si (2) executarea silita (EXECUTIO)

(1) – declansata prin CEREREA DE CHEMARE IN JUDECATA – care investeste instanta competenta; are mai multe etape (nu este obligatoriu sa existe toate):

a. faza scrisa – partile se incunostiinteaza reciproc asupra pretentiilor, apararilor, probelor;

b. etapa dezbaterilor in sedinta de judecata – complexa, mai multe termene, partile isi sustin in mod real si contradictoriu pretentiile, sa administreze probe, sa le analizeze si sa puna concluzii;

c. faza cailor extraordinare de atac - poate exista, si vizeaza hot definitive sau irevocabile;

(2) in cazul hot. care pot fi puse in executare cu ajut. fortei de constrangere a statului, daca nu sunt executate de buna voie (activitatea instantei si a executorilor judecatoresti).

Astfel: persoana ale carei drepturi civile nu sunt recunoscute ori e tulburata in exercitarea lor se adreseaza instantei prin CEREREA DE CHEMARE IN JUDECATA; judecatorul il cheama si pe parat; dupa stabilirea imprejurarilor, se retrage pentru deliberare si pronuntarea hotararii; daca vreuna din parti nu e multumita de hotararea data o poate ataca; hotararea ramasa definitiva sau irevocabila poate fi pusa in executare silita daca debitorul nu-si indeplineste de buna-voie obligatia.

2. Notiunea dreptului procesual civil

= ansamblul normelor juridice care reglementeaza modul de judecata de catre instantele judecatoresti a pricinilor privitoare la drepturi civile (inclusiv din raporturi de drept comercial, de dreptul familiei, de dreptul muncii etc) ori la interese legitime care se pot realiza numai pe cale justitiei, precum si modul de executare silita a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii.

- caractere ale DPC:

- sanctionator – garanteaza eficacitatea disp. de drept material

- reglementar – vointa judecatorului si a partilor e limitata de norme;

- formalist – suspus exigentelor de forma si unor termene;

- de drept comun – dreptul comun al procedurii, se aplica unde nu exista dispozitii speciale.

3. Legaturile dreptului procesual cu alte tramuri de drept

- DPC este ramura distincta (caracter autonom) pt. ca are obiect propriu de reglementare si dispune de metode specifice de reglementare pe baza de principii fundamentale.

a. DPC si dreptul constitutional

- normele dreptului constitutional – fundamentale, stau la baza oricarei ramuri de drept;

- justitia se infaptuieste in numele legii; judecatorii sunt independenti si se supun numai legii etc.

b. DPC si dreptul material civil

- dreptul material – totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale, iar DPC asigura realizarea lui pe caile cele mai potrivite;

- norma procesuala este subordonata normei de drept substantial.

c. DPC si dreptul administrativ

- instantele judecatoresti au obligatia sa judece cererile celor vatamati in drepturile lor prin acte adminsitrative, putand sa se pronunte si asupra legalitatii acestor acte;

- DPC este dreptul comun in aceasta materie.

d. DPC si dreptul comercial

- DPC – dreptul comun.

e. DPC si DPP

Asemanari:

- aceleasi instante;

- principii fundamentale identice sau similare;

- etape asemanatoare, conditiile de exercitare fiind uneori diferite.

Deosebiri:

- natura deosebita a normelor de drept material aparate;

- masuri de constrangere diferite;

- modul de sesizare diferit.

4. Definitia normelor de procedura civila

2 mari categorii de norme civile:

- norme de drept material (norme de fond)– reglementeaza raporturile sociale cu privire la persoane, intre subiectii de drept si patrimoniul lor;

- norme de drept procesual – raporturile sociale legate de infaptuirea justitiei si punerea in executare a hot. si a altor titluri executorii.

5. Clasificarea normelor de procedura civila

a. dupa obiect:

- de organizare judecatoreasca – reglementeaza org. si funct. instantelor: L 92/1992; - au caracter imperativ, cu exceptia normelor privitoare la recuzarea judecatorilor.

- de competenta – sarcinile instantelor judecatoresti fata de atributiile altor organe cu activitate jurisdictionala (generala), modul de repartizare intre instante de drept diferit (materiala) si intre instante de acelasi grad (teritoriala);

Au caracter imperativ; in principiu doar normele de competenta teritoriala au caracter dispozitiv, cu exceptia celor care se refera la persoane si al bunuri – prev in art, 13-16 Cpc.

- de procedura propriu-zise - reglementeaza modul de judecare si de executare; pot fi:

- de procedura contencioasa;

- de procedura necontencioasa;

- de executare silita.

In principiu, au caracter imperativ cele care determina ordinea fireasca a judecatii, etapele si principiile; au caracter dispozitiv normele care stabilesc facilitati pentru parti.

b. dupa intinderea campului de aplicare:

- generale – se aplica in toate cazurile si in orice materie, daca legea nu prevede altfel;

- speciale – numai intr-o anumita materie, cuprind dispozitii derogatorii, de stricta interpretare si aplicare; se aplica cu prioritate si se completeaza cu cea generala.

c. dupa caracterul conduitei pe care o prescriu:

- imperative – impun o anumita conduita obligatorie, de la care este interzis sa se deorge, chiar cu autorizarea instantei; nerespectare – nulitate ababsoluta; aplicarea poate fi ceruta de oricare din partile din proces, inclusiv din oficiu, de catre instanta; viciile unui act procedural savarsit prin incalcarea unei norme imperative nu pot fi acoperite prin vointa partilor;

- dispozitive (supleative) – suplinesc vointa neexprimata a partilor, ingaduindu-le sa isi exercite dreptul de dispozitie; partile se pot intelege, in anumite limite, nerespectarea – nulitate relativa; aplicarea poate fi ceruta doar de catre partea in favoarea careia actioneaza norma; partea interesata poate renunta la invocarea incalcarii normei supleative.

Pentru distingerea caracterului imperativ sau dispozitiv al normelor de procedura – criterii:

- exprimarea legiuitorului;

- cand exprimarea nu permite calificarea exacta => criteriul finalitatii textului; au caracter imperativ normele care, prin finalitatea lor depasesc interesul personal si vizeaza un interes general.