Inventar de Valori Personale

A. Descriere

Individul poate fi descris în măsura în care reacţionează la anumite situaţii, adică în funcţie de trăsăturile caracteristice ale comportamentului său. De asemenea, poate fi descris în termeni de motivaţie cu referire, de exemplu la valorile de care este el ataşat. Aceste două tipuri de măsuri sunt importante pentru evaluarea individului.

Sistemul de valori al unei persoane poate servi la a determina ceea ce acesta face, sau la gradul de reuşită al acesteia. Deciziile sale imediate, la fel ca şi proiectele pe termen lung, sun influenţate de propriul său sistem de valori. Satisfacţia sa personală depinde, în mod general de posibilitatea, mai mare sau mai mică de a-şi exprima propriile valori în cadrul vieţii cotidiene. Existenţa valorilor incompatibile, sau în conflict între propriile sale valori faţă de ale altora stau deseori la originea problemelor personale şi interpersonale.

Una din metodele de măsurare a valorilor individuale consistă în a determina importanţa pe care persoana o ataşează acestora la diverse activităţi (1). Utilizând acesta abordare, inventarul de valori personale S.P.V. are ca obiectiv măsurarea anumitor valori cheie, graţie cărora este posibil de a determina în ce măsură individul face faţă problemelor cotidiene (2).

Cele 6 valori măsurate de S.P.V. sunt următoarele:

- spiritul practic (P);

- autorealizarea (A);

- varietatea (V);

- spiritul decizional (D);

- spiritul organizaţional (O);

- orientarea către scop (G).

S.P.V. este un chestionar scurt care necesită doar 15 min. pentru a-l trece în revistă, dar care, în acelaşi timp păstrează o bună fidelitate. Construcţia sa se bazează pe un număr mare de eşantioane: elevi, studenţi, salariaţi din mediul industrial, dar şi alte categorii de adulţi. Conţinutul de itemi este semnificativ relevant pentru fiecare din aceste categorii de grupuri. Puterea de discriminare ale scalelor elaborate prin intermediul analizei factoriale este aici foarte bine pusă în evidenţă.

S.P.V. se prezintă sub forma de chestionar cu întrebări închise conţinând 30 de serii a câte 3 afirmaţii (triade). Pentru fiecare triadă, subiectul indică afirmaţia care reprezintă ceea ce este cel mai important pentru el, respectiv ceea ce este mai puţin important. În fiecare triadă, cele trei afirmaţii prezentate se orientează către valori diferite şi au fost echilibrate în funcţie de indicele de preferinţă (Gordon, 1953 b), ţinând de dezirabilitatea socială. În această manieră, probabilitatea pentru care un individ alege o afirmaţie ce i se pare d.p.d.v social favorabilă este redusă. În condiţii de administrare normale, metoda alegerii forţate este mai puţin supusă distorsiunii voluntare decât metoda chestionarelor clasice (cu DA vs NU, sau Adevărat vs Fals).

Definiţia scalelor:

Scalele sunt interpretate în parte prin conţinutul de itemi (3) care le compun şi reflectă (când subiectul obţine note ridicate) ceea ce are importanţă pentru el. Nu sunt descrieri specifice corespunzătoare subiecţilor în care notele sunt joase; se consideră aceşti subiecţi nu acordă valoare la ceea ce este definit de către itemii aparţinători scalei.

Conţinutul de itemi permite definirea scalelor astfel:

Spiritul practic (P): a avea întotdeauna bani, a avea grijă de ceea ce posedă persoana, a face doar ceea ce este rentabil, a trage maximul de profit pentru interesul propriu.

Notele ridicate indica indivizi materialişti care preferă acţiuni practice, cu utilitate imediată şi / sau fiind avantajoase d.p.d.v. economic.

Autorealizarea (A): nevoia de a rezolva probleme stringente, giranţi a plasa foarte sus propriile criterii de reuşită, a face tot ceea ce este posibil pentru îndeplinirea lucrurilor semnificative, a reuşi remarcabil în fiecare sarcina ţintă.

Notele ridicate sunt obţinute de cei care consideră de importanţă mare reuşita şi progresul. Aceşti indivizi preferă posturile care le permit autoprogresarea şi cei care fac dovadă de iniţiativă şi unde eforturile personale sunt recompensate.

Varietatea (V): a face lucruri noi şi diferite, avea experienţe variate, a putea călători des, a se pune în situaţii inedite şi neobişnuite, a-i plăcea riscul.

Subiecţii care au obţinut note ridicate preferă să nu se limiteze la câmpul lor de activitate. Preferă confruntările cu situaţii noi şi diferite şi apreciază sarcinile care nu rutinează.

Spiritul decizional (D): a avea convingeri ferme şi bine stabilite, a se decide rapid, a ajunge drept la scopul final, a-şi exprima propriul punct de vedere în legătură cu o anumită problemă, a merge până la final în deciziile luate.

Subiecţii care obţin note ridicate au tendinţa de a valoriza propriile opinii si capacitatea de a reflecta pentru ei înşişi. Aceştia preferă posturile în care luarea deciziilor face parte integrantă din sarcina lor.

Spiritul organizaţională (O): a fi bine organizat în munca sa, a menţine fiecare lucru la locul său, a fi foarte ordonat, a urma o abordare sistematică pentru a reuşi, a face fiecare lucru la timp.

Cei care obţin note ridicate au tendinţa de a fi bine organizaţi şi au un mod de abordare sistematic în cadrul muncii lor, oricare ar fi natura sarcinii sau importanţa acesteia. Subiecţii preferă activităţi planificate şi posibile rutinante.

Orientarea către un scop (G): a avea un scop către care să tindă, a nu abandona până problema nu s-a rezolvat, a-şi concentra eforturile către obiective clare şi definite, a şti precis direcţia ce trebuie luată.

Subiecţii care obţin note ridicate preferă posturile cu exigenţe şi obiective clar definite şi specificate. Ei au tendinţa de a se concentra pe sarcină şi a limita câmpul activităţii în funcţie de scopul ce trebuie atins.