Stereotipuri, Prejudecati, Discriminare

Grupurile sociale, şi multiplele lor faţete, reprezintă unul dintre cele mai intens studiate aspecte ale socioumanului. Explorarea modului în care se formează percepţia unora despre celelalte constituie o preocupare constantă a cercetătorilor, rezultatele fiind fascinante, mai ales datorită faptului că relaţiile intergrupale şi percepţiile reciproce par a fi inextricabil legate.

Percepţia grupurilor este considerată a fi un proces eminamente social, deoarece indivizii sunt priviţi ca părţi ale unui anumit cadru social. Pentru înţelegerea felului în care se derulează aceasta, dar şi pentru a putea utiliza concluziile teoretice în practică, este necesar să delimităm şi să înţelegem trei concepte teoretice fundamentale: stereotipul, prejudecata şi discriminarea.

STEREOTIPUL

Etimologia termenului de stereotip (în greacă stereos înseamnă solid, fix, iar typos – caracter) sugerează înţelesul acestuia. Stereotipurile reprezintă "credinţe despre caracteristici psihologice şi/sau comportamentale ale unor categorii de indivizi, grupuri sociale (de sex, vârstă, etnice, religioase etc.)" (Gheorghe, 1994). Exemple de stereotipuri ar putea fi consideraţii precum: “ţiganii au ureche muzicală”, “nemţii sunt harnici” sau “moldovencele sunt bune bucătărese”.

Cercetările moderne asupra stereotipurilor au depăşit concepţia conform căreia acestea reprezintă erori simplificatoare ale realităţii cu un caracter preponderent rigid, în prezent fiind considerate construcţii mentale dinamice, bazate pe un sistem independent de filtrare a informaţiei primite din mediu.

Interesul cercetătorilor faţă de acest domeniu nu este străin de faptul că stereotipurile au un impact major asupra judecăţilor pe care noi le inferăm asupra indivizilor aflaţi în diferite grupuri sociale. În general opiniile noastre stereotipe se construiesc în sensul relaţiilor care există între grupuri: avem păreri bune despre aliaţi şi negative despre cei cu care ne aflăm în conflict. Totuşi aprecierile noastre nu se opresc aici: ne formăm opinii şi asupra unor grupuri care ne sunt indiferente. Butada următoare, deşi ne stârneşte zâmbete, ilustrează modul în care, de multe ori, gândim:

“Paradisul este locul în care

Francezii sunt bucătarii

Italienii sunt amanţii

Englezii sunt poliţiştii

Germanii sunt muncitorii

Şi totul este organizat de elveţieni.

Iadul este locul în care

Englezii sunt bucătarii

Elveţienii sunt amanţii

Germanii sunt poliţiştii

Francezii sunt muncitorii

Şi totul este organizat de italieni.”

Stereotipurile sunt un ansamblu de credinţe referitoare la atributele personale împărtăşite de un grup de oameni. Nevoia noastră de a înţelege şi controla mediul înconjurător este, adesea, imposibil de satisfăcut din cauza informaţiilor prea numeroase cu care intrăm în contact. De aceea simplificăm realitatea, o introducem în câteva scheme şi categorii care ne uşurează raportarea la mediu. W. Lippman, care a introdus noţiunea de stereotip în 1922, afirmă că, de fapt, noi nu ne raportăm în mod direct la realitatea exterioară, ci la o reprezentare a acesteia.

Anul 1933 a marcat studiul stereotipurilor prin cercetările de pionierat ale lui D. Katz şi K. Braly care au utilizat, pentru prima dată, “liste de atribute” pentru identificarea stereotipurilor asupra unor grupuri (definind stereotipul ca ansamblul de adjective cele mai des atribuite unui grup). Subiecţilor li s-a cerut să selecteze, în ordinea preferinţelor, cinci adjective dintr-un ansamblu de 84, pe care le consideră mai sugestive pentru diferite grupuri etnice. A rezultat că americanii îi consideră pe englezi sportivi şi inteligenţi, pe italieni impulsivi şi pasionali, pe negri superstiţioşi şi leneşi etc. Metoda “check-list” a fost utilizată şi într-o cercetare realizată sub egida UNESCO “Cum se văd naţiunile unele pe altele” (apud Chelcea, 1994, 243).