Analiza, Proiectarea și Evaluarea Posturilor

Proiectarea, analiza şi evaluarea postului

Definirea postului a cunoscut o evoluţie importantă, acesta reprezentând nu numai o poziţie în structura organizatorică, ci şi un mijloc prin care angajatul îşi asumă o responsabilitate, îndeplinind un rol bine definit în cadrul organizaţiei.

Un post este alcătuit dintr-un ansamblu corelat de sarcini, pe care le execută o singură persoană în vederea îndeplinirii unui scop. Poate fi văzut ca o unitate primară dintr-o structură organizaţională care rămâne neschimbată indiferent cine ocupă acel post.

Posturile au implicaţii importante atât în ceea ce priveşte funcţionalitatea, eficienţa şi realizarea obiectivelor firmei, cât şi asupra angajaţilor, prin caracterul lor participativ şi prin satisfacerea anumitor nevoi.

1.1. Proiectarea postului

Proiectarea postului a constituit o preocupare centrală în cadrul tuturor sistemelor de abordare a managementului; ea a devenit unul din cele mai importante domenii în cercetarea şi aplicarea motivării în muncă.

Proiectarea postului reprezintă ansamblul de activităţi prin care se precizează conţinutul fiecărui post şi se determină modul de distribuţie a muncii în cadrul organizaţiei.

Având un impact moral şi motivaţional deosebit, proiectarea postului trebuie să se afle mereu în atenţia managerilor de resurse umane, de fapt a tuturor cadrelor de conducere. Chiar dacă nu sunt direct implicaţi în procesul proiectării, toţi managerii trebuie să cunoască impactul acestui proces asupra angajaţilor.

Proiectarea postului defineşte felul şi natura muncii desfăşurate de un grup sau de un individ, dar şi competenţele şi responsabilităţile repartizate sub formă de sarcini angajaţilor unei organizaţii.

Procesul structurării unui post trebuie să satisfacă mai multe cerinţe. Astfel, un post bine definit trebuie:

-să constituie un întreg (să cuprindă o sarcină identificabila);

-să presupună o activitate cu însemnătate pentru deţinătorul postului, astfel încât el să dorească îndeplinirea acesteia;

-să acorde angajatului libertatea de a lua decizii necesare îndeplinirii activităţii, în limitele constrângerii impuse de organizaţie;

-să ofere ocupantului postului posibilitatea evaluării propriei activităţi;

-să ofere recompensele corespunzătoare efortului depus.

Structura unui post este alcătuită din mai multe componente, folosite în procesul de proiectare: cine (caracteristicile fizice şi mentale ale angajaţilor), ce (cerinţe pentru obţinerea performanţelor), unde (localizarea în cadrul organizaţiei sau în procesul tehnologic), când (perioadă a zilei sau fază a procesului tehnologic), de ce (obiectivele şi motivaţiile muncii) şi nu în ultimul rând, cum (metode folosite pentru obţinerea performanţei).

Punctul de plecare în stabilirea standardelor de performanţă ale unui post, care conduc la obţinerea unei productivităţi ridicate, este reprezentat de evidenţierea conţinutului postului.

Componentele postului, recunoscute în prezent, sunt obiectivele (perspectivele de evoluţie ale postului creat), sarcinile (acţiuni formulate clar, orientate spre realizarea obiectivelor), autoritatea (limitele în cadrul cărora deţinătorul postului poate acţiona astfel încât să îşi îndeplinească sarcinile), responsabilitatea (obligaţia deţinătorului postului de a-şi îndeplini sarcinile).

Specializarea, proporţiile şi profunzimea postului sunt dimensiuni importante ale conţinutului postului. Specializarea stă la baza creşterii eficienţei în muncă, ea fiind mai dorită şi chiar mai eficientă decât celelalte două. Proporţiile şi profunzimea postului pot varia foarte mult de la un post la altul; prima dimensiune se referă la numărul şi varietatea cerinţelor care trebuie îndeplinite de către ocupant, iar cea de-a doua (profunzimea) se referă la libertatea angajatului de a-şi planifica şi organiza munca.