Contractul de Report

1. Reglementare.

Inainte de intrarea in vigore a noului Cod civil, contractul de report a fost reglementat in Codul Comercial in articolele 74-76, cod ce a fost abrogat odata cu intrarea in vigoare a noului Cod Civil.

Contractul de report este reglementat in noul Cod Civil in articolele 1.772-1.776.

2. Definitie si notiune.

Potrivit noului Cod civil in articolul 1.772, alineatul 1, este definit contractul de report ca : “acela prin care reportatorul cumpara de la reportat cu plata imediata titluri de credit si valori mobiliare circuland in comert si se obliga, in acelasi timp, sa revanda reportatului titluri sau valori mobiliare de aceasi specie, la o anumita scadenta, in schimbul unei sume determinate.”

Pentru valabilitatea contractului legea impune remiterea titlurilor sau valorilor mobiliare, iar daca acestea sunt nominative, indeplinirea formalitatilor pentru transmiterea lor. ( art.1.772, alin. 2).

Se considera contractul de report incheiat numai in momentul predarii titlurilor sau valorilor mobiliare, ori respectiv in cazul celor nominative, in momentul indeplinirii formalitatilor necesare pentru transmiterea lor.

Rezulta deci, ca contractul de report este un contract real, sau respectiv formal, si nu este un contract consensual.

Conform articolului 1.773 in lipsa de stipulatie contrara, drepturile accesorii conferite de titlurile si valorile mobiliare date in report, precum dobanzile si dividendele ajunse la scadenta in timpul duratei reportului, se cuvin reportatorului.

In Codul Comercial contractul de report era definit in articolul 74 : “Contractul de report consta in cumpararea pe bani gata a unor titluri de credit circuland in comert si in revanzarea simultana cu termen si pe un pret determinat catre aceasi persoana a unor titluri de aceasi specie.” Pentru validitatea contractului era necesara predarea reala a titlurilor date in report. Partile puteau stipula ca primele, rambursurile si dobanzile ce se vor cuveni titlurilor in termenul reportatului, sa ramana in profitul vanzatorului.

Contractul de report era considerat, anterior intrariii in vigoare a Noului Cod Civil contract de drept comercial in consideratia obiectului sau- titlurile de credit.

Contractul de report este un act juridic complex, care cuprinde o dubla vanzare: o vanzare se executa imediat, atat in privinta predarii titlurilor si a valorilor mobiliare, cat si a pretului, iar cea de-a doua este o vanzare cu termen si la un pret determinat.

In temeiul contractului de report, o persoana detinatoare de titluri de credit si valori mobiliare care circula in comert, denumita reportat, da in report aceste titluri unei alte persoane, denumita reportator, in schimbul unui pret platibil imediat. Prin acelasi contract partile se inteleg ca, la un anumit termen, reportatorul sa revanda reportatului titluri de credit de aceeasi specie primind pretul determinat. Reportatorul va primi de la reportat o remuneratie denumita pret de report sau premiu, care constitue pretul serviciului prestat de reportator.

Contractul de report este folosit in cazul cand o persoana, care este proprietara a unor titluri de credit sau a unor valori mobiliare, are nevoie de numerar. Ea ar putea sa vanda aceste titluri ori sa le constitue in gaj pentru obtinerea unui imprumut. Mai avantajos pentru o atare persoana este sa dea aceste titluri in report, mai ales cand nu doreste sa se desparta definitiv de aceste titluri sau valori mobiliare.